O poveste despre fotbal te poate trimite pe stadion la finala Europa League

Acest articol face parte din campania Young Journalists Experience, prin care Seat caută un tânăr jurnalist sau student talentat pentru a-l transforma în jurnalist acreditat la finala Europa League de la Bucureşti.

Poveştile sportului m-au atras dintotdeauna. Probabil că aceia dintre voi care citesc acest blog ştiu deja acest lucru. Am fost fascinat de povestea extraordinară a participării României la primul campionat mondial de fotbal am parcurs cu drag istoria singurului fotbalist care a întrerupt un război. Şi aşa mai departeSunt momente care au construit istoria şi care reprezintă baza fără de care un sport precum fotbalul nu poate exista aşa cum îl ştim cu toţii astăzi.

CUM SCRII DESPRE FOTBAL?

Pentru a scrie bine despre fotbal, ai nevoie de stil şi de pasiune. Trebuie să ştii cum să construieşti un text astfel încât la punctul culminant al poveştii să se ajungă gradual, astfel încât cititorul să aştepte cu nerăbdare acea schimbare de forţe care detensionează acţiunea. E un soi de roman transformat în proză scurtă transformată într-un articol. Concentrat, dar cu aceleaşi valenţe narative. În plus, trebuie să insişti pentru a găsi detalii. De exemplu, când am scris povestea lui Pele şi a războiului civil din Nigeria, am săpat două zile pentru a afla detaliile meciului pe care Santos l-a jucat într-o perioadă tulbure pentru statul african. Informaţii greu de găsit dacă nu le cunoşti şi o mulţumire personală atunci când le afli. Pentru a scrie despre Uruguay 1930 am cumpărat două cărţi ale lui Ioan Chirilă de la un anticariat online şi am aflat lucruri pe care internetul nu le oferă. O săptămână de căutări care au dus la o poveste fantastică.

Probabil că finala Europa League care va avea loc la Bucureşti ne va oferi poveşti frumoase de care iubitorii fotbalului care se vor naşte peste câţiva ani vor afla cu drag când regulile sportului pe care îl ştim cu toţii se vor fi schimbat. Probabil că bloggerii şi jurnaliştii din 2040 vor vorbi zâmbind de finala dintre echipele spaniole care se joacă imediat după ce Barcelona şi Real Madrid au clacat în competiţia superioară. Despre stadionul care îşi schimbă gazonul de trei ori pe an. Despre Atletico Madrid şi despre modul în care echipa asta reuşeşte să atragă fani de 108 ani încoace în oraşul care ni i-a prezentat în alte culori pe Bernabeu, Puskas, Di Stefano, Raul sau Ronaldo. Despre Athletic Bilbao şi povestea superbă a porecle echipei  care a reuşit să îl transforme pe argentinianul Marcelo Bielsa într-un Messi al antrenorilor. Despre Radamel Falcao, omul care dă mai mult de jumătate din golurile echipei sale. Sau despre povestea unui team care a făcut religie din exclusivitatea pe care o oferă jucătorilor născuţi în Ţara Bascilor.

Seat – sponsorul exclusiv al Europa League – a avut ideea excelentă de a scoate în faţă toate aceste potenţiale poveşti superbe. Iar studenţii la jurnalism şi proaspeţii absolvenţi de jurnalism sunt invitaţi să scrie frumos despre fotbal. Miza este prezenţa în tribunele Europa League. Concursul se numeşte Young Journalists Experience şi le oferă celor eligibili posibilitatea de a participa la marea finală din 9 mai de pe Naţional Arena şi de a deveni jurnalişti acreditaţi Seat la finală. Ce trebuie să faci? Să ai între 18 şi 25 de ani, să fi avut treabă cu o facultate de jurnalism şi să nu fii angajat la o publicaţie de sport. În rest, ai nevoie de stil, de plăcerea de a scrie şi de pasiunea de a căuta poveşti frumoase. Înscrierile şi detaliile sunt AICI.

CONCURSUL MEU CU BLOGGERI

Singura problemă pe care o văd în povestea asta este faptul că textele vor fi jurizate de Horia Ivanovici, pe care nu-l consider cea mai potrivită alegere pentru a judeca valoarea intrinsecă a unui text de acest tip. Paraschivescu, Naum, Oprişan, Geambaşu sau Mitran ar fi fost alegeri mult mai inspirate. Tocmai de aceea, am inventat o idee prin care să duc mai departe intenţia Seat. Îi invit pe toţi bloggerii interesaţi şi talentaţi să participe la un concurs paralel cu acelaşi subiect. Jurizez eu. Concursul meu, regulile mele.

Eu nu vă voi trimite în tribune, dar îi voi oferi autorului celui mai bun text 100 de euro pentru a mă face fericit că citesc o poveste frumoasă. Regulile: să aibă legătură cu finala Europa League de la Bucureşti (deci cu stadionul, cu Athletic Bilbao, cu Atletico Madrid, cu jucătorii lor, cu poveştile din spatele acestora), să fie atractivă, pasională, plină de informaţii pe care nu le ştim, dar pe care am vrea să le aflăm. Evident, trebuie scrisă corect, un nazist gramatical precum sunt eu e foarte atent la detalii. Textul trebuie scris până duminică, 6 mai şi, pentru a putea avea o ordine a textelor, trebuie să trimiteţi un link spre această pagină.

Aveţi 10 zile. Poveşti cu şi despre fotbal. Cea mai reuşită îmi ia banii.

Au intrat în concurs:

1. BeniOno (Tikitaka.ro) – Finala noastră
2. Andi Miron – Merităm să găzduim finala Europa League?
3. Daniel Popescu – O altfel de avancronică pentru finala Europa League de la București

LATER EDIT:

După 48 de ore de vot pe Facebook, cel mai bun text dintre cele trei din finală a fost votat cel al lui BeniOno (@beni_ono pe Twitter), scris pe Tikitaka.ro. La ora finalului voturilor, rezultatele arătau astfel:

Scorul final: BeniOno 98 de puncte, Andi Miron 87 de puncte, Daniel Popescu 21 de puncte.

Mircea Meșter on EmailMircea Meșter on FacebookMircea Meșter on InstagramMircea Meșter on LinkedinMircea Meșter on Twitter
Mircea Meșter
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.

21 Comentarii

  1. ca să vezi ce ratez pentru că nu m-am dus la Jurnalism… oricum, poate o să-mi încerc norocul la concursul pentru bloggeri.

  2. De acord cu tine la faza cu Horia Ivanovici. Mie nu mi-a venit a crede că încă mai există Fanatik Show, când am nimerit pe Digi Sport, într-o zi. Dar fie…

  3. Daniela, complet de acord cu tine. Dacă aş fi putut să aleg eu, aş fi ales altceva. E unul dintre motivele pentru care am ţinut să fac şi eu un soi de “competiţie” paralelă. :)

  4. Ionuţ, păi ia execută una şi pentru concurs :) Ceva mai puţin generală, eventual dezvoltând unul dintre episoadele marcante. Baftă.

  5. Un nazist gramatical ca si tine trebuie sa fie mai atent la anumite detalii, Seat este de fapt S.E.A.T – abrevieri deci majuscule, te las pe tine sa afli de la ce vine.

  6. Ionuț, desigur. Doar că se numește acronim, nu abreviere. În rest, și Fiat este un acronim, la fel cum este și Alfa (Romeo). Iar italienii le scriu așa cum le vezi aici. În plus, și Mini este scris MINI în comunicatele oficiale, chiar dacă nu e un acronim.

    Pentru a lucra coerent cu numele oficiale ale modelelor și a nu realiza un amestec de majuscule care dă rău în liste, am stabilit (în cadrul Automarket.ro, dar consideră că am extins aceeași logică și aici) ca excepțiile să fie transcrise așa cum fac italienii cu ale lor.

    O regulă asemănătoare, autoimpusă pentru coerență vizuală și simetrie, este și cea conform căreia, pe Automarket.ro (și deci și aici) voi folosi întotdeauna masculinul “un” când e vorba de o mașină, fie că e Volkswagen, Renault, Skoda sau Dacia. Pentru că subînțeleg “model” în context. Avem deci, un (model) Skoda, un (model) Dacia, un (model) Volkswagen și așa mai departe.

    Este o regulă internă, o convenție, nu am pretenția ca ea să fie general valabilă sau impusă. Dar, de dragul coerenței la nivelul textului pentru toți redactorii, stabilirea unor reguli valabile în orice context face doar bine. Altel, am asista la decizii arbitrare ale fiecărui redactor, iar diferențele simetrice sunt supărătoare între texte.

    Da, și ăsta e un punct de lucru în zona auto. :)

    Sper că te-am lămurit :) Mulțumesc de sesizare, oricum.

  7. Da corect, nu abreviere ci acronim, ai dreptate.

    Daca vine din conventie nu din nestiinta e ok, italienii si le scriu altfel, dar astia, spaniolii nu, ei si le scriu cu majuscule in orice fel de comunicare oficiala.

  8. Andi, mulțumesc pentru link. Dar textul tău nu îndeplinește câteva dintre cerințele mele. Citez de mai sus:

    “(…) să fie atractivă, pasională, plină de informaţii pe care nu le ştim, dar pe care am vrea să le aflăm (…)”

    “(…) pentru a putea avea o ordine a textelor, trebuie să trimiteţi un link spre această pagină.”

  9. Interesante povestile participante la concurs.
    Am observat ca atat Daniel Popescu, cat si BeniOno au amintit de “asemanarea de nume” intre cele 2 echipe.
    Este un pic mai mult de atat. De la infiintarea in 2 februarie 1903 si pana in octombrie 1913, Atletico Madrid a fost echipa de tineret a Athletic Bilbao.
    Pe 8 mai 1921, in prima participare a Atletico Madrid in Copa del Rey, intalneste in finala clubul parinte Athletic Bilbao. Dupa un parcurs excelent a Ateltico Madrid in aceasta editie a cupei, visul de a obtine al 2-lea trofeu in acel sezon, este zdrobit de experienta celor 7 cupe cucerite de Athletic Bilbao.
    “Athletic tatal invinge Athletic fiul” cu 4 – 1.

    http://hemerotecadigital.bne.es/datos1/numeros/internet/Madrid/Madrid-sport%20%28Madrid%29/1921/192105/19210512/19210512_00000.pdf#page=7

    Aceasta finala a fost ultimul meci pentru unul din cei mai faimosi jucatori ai Athletic Bilbao, Rafael Moreno “Pichichi”.

    P.S. Nu stiu exact cate link-uri pot lasa in comentariu. Am surse pentru tot ce am scris mai sus.

  10. @Marcel

    Foarte interesantă povestea. Îmi pare rău că nu te-ai înscris cu ea în concurs, ar fi fost cu adevărat un story special.

  11. Nu ar fi fost corect, fata de ceilalti participanti, sa imi fac blog doar cu aceasta poveste. Oricum, am aflat foarte multe informatii frumoase cautand detalii despre cele 2 echipe.

Leave a Reply