Roland Garros 2018, faza pe tușă. Ziua 8: Madison Chix

Am avut un somn agitat în așteptarea unui meci care s-a dovedit a fi deloc agitat. Soarta nocturnă a fanului de tenis depinde mereu de următorul meci cu miză, deci suntem obișnuiți, nu vă fie milă de noi. Dacă n-ați scos copilul sau câinele la plimbarea de miezul zilei, ați observat că partida dintre Micky și Maddie s-a animat un pic pe final, când Mihaela și-a adus aminte că se joacă, totuși, pe zgură, nu pe bitumul încins din Illinois. Dar a fost cam degeaba, că răul fusese deja făcut.

Iar văzând cât de goală a fost arena Philippe Chatrier, nu poți să nu te gândești, ca un chibiț etern nemulțumit, dacă nu cumva era mai bine să fi programat, domn’e, meciul pe Terenul 18.

Ah, apropo de teren și de tribune, nu l-am văzut pe Țiriac ieri să fi pus piciorușul la meciul de ieri al Simonei, la un loc cu plebea. În schimb, azi era acolo, în lojă, cu pălărioara Safari pe țeastă și lănțucul de aur sclipind în soare ca un Nosler Model 48 Liberty, pușca de vânătoare preferată a miliardarului nostru de la Madrid.

Aceste cronici îți sunt oferite de:

Mihaela Buzărnescu – Madison Keys: 1-6 4-6

Keys și Buzărnescu nu se mai întâlniseră până azi. De fapt, Mihaela e nouă pentru majoritatea fetelor de top din circuit, iar asta a fost, până acum, parte din motivul pentru care le-a alergat pe toate pe unde le-a prins. După săptămânile astea, ea însă nu va mai fi fața nouă și gingașă din vestiar, fiindcă toate killerițele astea cu experiență i-au luat dimensiunile și știu la ce să se aștepte.

Embed from Getty Images

Maddie Keys e o jucătoare care nu preferă nicicum schimburile lungi. Îi place hardul, schimbul rapid ca un duș rece și se bazează mult pe serviciu. Înclin să cred că Buzz știa foarte bine lucrurile astea, a pregătit meciul cum se cuvine, dar a fost copleșită de moment. Abia la 3-0 a intrat, pentru o scurtă perioadă, în meci, și a strâns pumnul ca atunci când prinzi o știucă după 7 ore de pescuit. Prea puțin. Iar Mădă Keys a știut să profite foarte bine de sincopele Mihaelei. După 22 minute de joc, setul era gata: 6-1. Un breadstick cu susan pe el, cum se spune în tenis.

O paranteză pentru fetele care ne citesc, pentru că suntem sensibili și ne place moda: ați văzut ce bine au alăturat fașioniștii de la Nike echipamentul americancei cu culoarea ochilor și a rachetei Wilson Ultra Tour? Mă rog, zilele astea, toate fetele sub contract cu Nike au jucat în același tip de rochiță (cu excepția Măriucăi, ea are întotdeauna bilete speciale pentru backstage), dar la Keys s-a potrivit cel mai bine.

Embed from Getty Images

Așadar, un prim set asemănător Statelor Unite ale Americii, adică fără prea multă istorie. Iar dacă tenisul în sine m-a cam enervat, că nu câștiga cine trebuie, pauza publicitară dintre seturi a reușit să ma înveselească. Platforma de trading eToro are ca motto ”Serious about investing”. Nimic ciudat până aici, însă ambasadorul brandului și cel care apare în spoturi este Gael Monfils. E clar că la ăștia, până și agenția care se ocupă de comunicare e mai mult cu nasul în grafice decât la tenis. Gael și seriozitatea, Parlamentul României și preocuparea pentru cetățean.

Setul doi a început cu arbitrul de scaun pronunțându-i numele Mihaelei mai bine decât știriștii Antenei 1. Asta nu a fost o surpriză, dar e bine de consemnat, pentru a vedea cum își fac oamenii temele. Din păcate, dicția și zelul arbitrului francez nu au ajutat-o pe Buzz să servească acceptabil. Și pe primul, șe pe al doilea, ea a plasat mingile mai aproape de glenzele adversarei decât de careul de serviciu.

Embed from Getty Images

La 4-1, Lindsay Davenport, fostul lider mondial și actuala antrenoare a lui Keys, își permitea ghidușii cu vecini de lojă. Se relaxase și ea ca motanul pe calorifer, însă un cross scurt reușit de Mihaela direct din retur a mai animat un pic tribunele. Toți cei 43 de oameni care s-au prezentat la orele 11 ale dimineții au fost impresionați.

Keys a făcut 5-1 și doar o mână de fanboys & fangirls au rămas în fața Eurosportului să se enerveze până la capăt. Printre aceștia, și cei care scriu cronici spre amuzamentul general al vorbitorilor de limbă română. Și bravo nouă am mai rămas un pic să căscăm gura și să ne prelungim agonia, pentru că ce a urmat au fost trei game-uri la rând luate de Mihaela.

De drept, Keys nu este faimoasă pentru capacitatea ei roboțească de a închide meciurile atunci când are ocazia, așa că a început să se fâstâcească precum casiera de la Mega când o prinzi cu 12 lei în plus pe bon. Așa că și-a pierdut serviciul, a returnat prost, iar în timp ce Khachanov tocmai se pregătea să-i ia primul set lui Alex Zverev pe terenul alăturat, Micky s-a apropiat la 4-5 în setul doi. Nu doar atât, dar fata noastră și-a luat fața de John McClane și a salvat două mingi de meci. Iar noi, tocmai ne pregăteam să-i urăm americancei un călduros ”Yippee ki-yay, Maddie Keys” când serviciul a scos-o iarăși din belea. N-a mai fost chip s-o întorci din drumul ei spre sferturi, deci meciul s-a terminat într-o oră și un pic.

Hei, dar de ce ați luat fața aia de Șerbani Nicolae într-un restaurant vegetarian? Mihaela a făcut un turneu de toată isprava, iar toate semnele indică spre realizări tot mai bune pentru ea. Să ne obișnuim cu pomeții și înjurăturile ei simpatice în fazele avansate ale turneelor!

Embed from Getty Images

Sorana Cîrstea/Sara Sorribes – Chan/Yang: 2-6, 4-6

Sori de la Târgoviște și Sara de la Vall de Uxó au avut niscaiva probleme cu chinezoaicele favorite 8. Yang de fapt e în Taiwan, dar o lăsăm așa. Sferturile păreau atât de aprape, că le puteai întinde în sosurile franțuzești de la fața locului, însă dublul asiaticelor este sudat în timp, pe când Soarana și Sorribes nu joacă deloc împreună. Au făcut pereche la US Open, dar cu rezultate modeste. De fapt, Cîrstea nu a făcut niciodată un secret din faptul că joacă dublu doar ca să o ajute la simplu. Mai puțin la Fed Cup, când joacă botoasă fiindcă așa i se cere.

În rest, dacă primește un sms de la o fată cu textul ”Ciao, S., te fac un dublu?”, zice ”Hai”. Dar, cum spuneam, nu este ea care își abordează în mod proactiv partenerele. În interviul acordat Cameliei Butuligă, Sorana vorbește și despre fashion, și despre bucătăria dubioasă a Parisului, dar și despre ce planuri are după tenis.  Deci, dacă vreți să înțelegeți mai bine cine e fata asta care dă în minge mai tare ca Gasquet și Simon la un loc, dați un ochi acolo.

Embed from Getty Images

Cu puștoaica asta, Sorana se înțelege bine, iar stilurile lor se potrivesc taman bine. Sara are joc bun la fileu și face voleuri șirete, în timp ce a noastră dă cu sete și chef de vânătăi; deci e un mix bun. E ciocolată și vanilie. Dar azi, experiența a bătut pofta de joc, iar scorul e ăla care e. În primul set, Chan și colega ei de bancă au făcut două break-uri muncite, iar la serviciu s-au comportat ca niște veritabili funționari români, adică au făcut doar cât a fost nevoie. De remarcat că 5 din cele 8 game-uri jucate au avut nevoie de egalități și avantaje ca să se isprăvească, deci setul a fost destul de echilibrat.

Îl al doilea, Team Europa a returnat mult mai bine și au reușit să facă, la rându-le, două breakuri. Însă la 4-5, când ar fi trebuit să dea în minge ca Poliția Română în Boureanu, s-au tăiat și au cedat la prima minge de meci.

Alexander Zverev – Karen Khachanov: 4-6, 7-6, 2-6, 6-3, 6-3

Nu pot să iau cu copy-paste textele despre Zverev din meciurile trecute și să le pun aici. Dar aș putea. Pentru al treilea meci la când, Sascha câștigă, dar o face greu de tot, abia în setul decisiv. Dacă o ține tot așa, nu mai apucă pensia, iar politicienii germani vor avea și ei un motiv întemeiat să desființeze naibii Pilonul 2 de pensii, cum au văzut că se vrea la unii verișori mai de la est.

Băieții au început caraghios meciul cu câte un break de căciulă, iar la un moment dat Alex a putut fi auzit spunând ” Let’s go, c’mon, it’s my fucking time“. E o variantă de motto ceva mai amplă decât cea încercată anul trecut, într-un meci cu Pouille, când a zbierat ”It’s my fucking court”. Eh, copii, ce să le ceri? Toți sunt prostuți, am dreptate?

Embed from Getty Images

Cu acel 6-4 pierdut inițial azi, Zverev bifează o premieră interesantă: e primul turneu la care reușește să piardă 5 seturi și să fie încă în concurs. Și apropo de Zverev și prezența lui încă pe tablou, Rafa e muy comico atunci când e sarcastic cu jurnaliștii. Aici, unul din ei se lua de Zverev și de constanța lui la Grand Slamuri.

Zverev are marele merit că știe cum să transforme dracii pe el însuși în tenis de calitate, așa că a reușit să revină în meci numaidecât. Chiar dacă nu a făcut-o în felul în care ne-a obișnuit în turneele anterioare. Azi, Sascha era atât de mult în spatele liniei de fund, că mai avea un pic și i se ura ”Bine ai venit în Lille”. Iar forehandul a părut șubred rău. Însă băiatul are cap și are rezistență (adică o echipă excelentă în jurul lui), deci trece peste momentele astea cu o ușurință mai mare decât a colegilor de joacă.

Embed from Getty Images

Și-au mai luat fiecare câte un set, iar apoi, cum spuneam, au făcut prima la dreapta spre setul 5. Nici unul dintre ei nu mai făcuse sfert de finală la un Slam, așa că nu se juca doar cu cecul baban pe masă, ci și cu borna carierei de până acum. Cu câteva zile înainte, Fabio Fognini a spus o chestie destul de tranșantă: ”Toată chestia asta cu #NextGen e o mare porcărie”. A continuat să dea din mâini și din gură, așa cum face el când vorbește prostii, iar până una alta, copiii cu braț de fier își duc drumeția sus de tot la Paris și aiurea.

Zverev, care este la 18-a apariție pe tabloul unui turneu de Mare Șlem, a jucat întregul set 5 cu gândul la persoana care îl înspiră cel mai mult în circuit și cu care a împărțit cele mai frumoase momente de când s-a apucat de tenis: Dominic Thiem.

Așa cum vom afla imediat în rândurile de mai jos, Domi ș-a câștigat și el optimea, deci inima celor doi va bate la unison în sferturi. Însă Alex e genul acela de frânge-inimi care operează pe mai multe fronturi, iar ochii albaștri și șmecheria de Hamburg fac pământul să se învîrtă, iată:

Dominic Thiem – Kei Nishikori: 6-2, 6-0, 5-7, 6-4

Domi care udă pomii este printre singurii jucători care îi pot pune probleme lui Nadal. Nu doar în general, când e soare afară, ci chiar pe zgură. Rafa îl conduce la meciuri directe, însă doar cu 6-3. Iar în condițiile în care toate meciurile pe care le-au jucat s-au desfășurat pe zgură, ei bine, înțelegeți care e potențialul austriacului.

Embed from Getty Images

Cu Nishikori, Thiem și-a făcul jocul obișnuit de ”Dă-te-n spate, arde-o frate”. La el e mai ușor de înțeles tactica asta decât la Zverev, pentru că e mai scund, reverul cu o mână are nevoie de mai mult spațiu, iar loviturile lui Nishikori, deși nu-s încă la 100%, își păstrează lungimea. Însă japonezul a făcut un joc îngrozitor la retur și a contat chiar mai puțin decât PNL-ul la următoatele alegeri. Îți venea să-l trimiți înapoi pe terenul de antrenament. Iar mie îmi amintea de primul meu antrenor de tenis, un mustăcios ticălos care cu părinții de față era pâinea lui Mahomed. Dar când ăi bătrâni se tirau, din ”handicapat” și ”cretin” nu te scotea. Da, aveam pedagogi buni odinioară, păcat că au plecat din țară. Iar tipul zicea ”dă-o înapoi cum poți tu, numai dă-o dracului înapoi”. Cam așa îmi venea și mie să-i zic lui Nishi.

Embed from Getty Images

În primele două seturi, Kei s-a simțit pe teren ca peștele-n tigaie și nu a reușit să ia decât două game-uri. Mai rău de-atât pentru japonez nu putea fi decât dacă stomacul îi cerea Immodium.  Abia în setul al treilea a reușit samuraiul fragil să mai drege busuiocul și să câștige un set. Thiem arată fresh, în ciuda unei săptămâni anterioare unde a jucat tuneul de la Lyon, care e un fel de București BRD, dar cu veceuri funcționale. În plus, să nu uităm că Domi nu-i luase niciodată set lui Kei. Iar astăzi i-a luat 3 cu totul. Vremurile se schimbă, clima se schimbă, numai campionul de la Roland Garros rămâne constant. Asta e, îi păcea să conducă de mic.

Iar Dominic Thiem a jucat și el ultimul set al meciului cu gândul la persoana care îl înspiră cel mai mult în circuit și cu care a împărțit cele mai frumoase momente de când s-a apucat de tenis: Kiki Mladenobitch.

Novak Djokovic – Fernando Verdasco: 6-3, 6-4, 6-2

A fost ok meciul lui Verdasco, s-a jucat bine.

Embed from Getty Images

Caroline Wozniacki – Daria Kasatkina: 6-7, 3-3 (întrerupt)

Știu că nu ne cunoaștem, dar dacă ții cu Woz, nu mai suntem prieteni. Dacă mai și comentezi pe aici că ții cu Woz, IP-ul tău va fi forever banat și abandonat pe lista neagră a site-ului pe care te afli. Îmi pare rău – cronica mea, regulile mele. Nu doar că Wozniacki ar trebui închisă 72 de ore cu Sorin Hobana într-o debara unde nu e decât zacuscă și magiun, dar fetei ar trebui să i se ia permisul de port-rachetă. Ok, nu există permis de port-rachetă, dar dacă ar fi existat, Caroline probabil și l-ar fi luat de la Pitești.

Embed from Getty Images

Pentru că joacă lung și adesea înalt, cu o cadență demnă de oricare din mărfarele alea care blochează șoseaua Petricani (dacă nu ești din București, sună urgent pe cineva de aici, îți va explica printre lacrimi), nu era clar dacă cele două fete vor apuca să termine meciul înainte ca întunericul să dea iama în complexul de la Paris; dar ne-am lămurit și cu asta.

Cu suișuri și coborâșuri, primul set a mers la tiebreak. Acolo, Woz a aruncat cu racheta, iar publicul a început s-o huiduie. De ce? Simplu, pentru că suntem la Paris, acolo unde istoria a decis să fie inventate șampania și fuga, nu fair-play-ul.

Apropo de huiduieli, suntem încă certați când ne mai luăm pe aici ba de Țiriac, ba de CTP, ba de Ilie ”Opt Dosare” Năstase. Oare când o să înțelegeți că oamenii aceștia ne citesc și sunt ok cu felul în care îi tratăm? CTP e ziarist, omul critică for a living. Țiriac e cel mai bogat om din România și nu ajungea aici dacă nu știa să asculte și de hateri. Iar Năstase e beat-turtă, deci îi trece până a doua zi. Haideți să fim oameni!

Așa, revenim. Primul set l-a luat Dashka. Cu un joc de țaca-paca înmulțit cu infinit. Doar că jocul Dariei, spre deosebire de al Carolinei, este unul natural și fără pic de efort, asemănător cu al lui Gael Monfils. În rest, doar când joacă cu Halep sau cu Kasatkina reușesc să tolerez tenisul danezei până la final.

Embed from Getty Images

Iar finalul era, într-adevăr, aproape. După 7-6-le Dariei, lumina din Marele București a început să dispară. Și oricât de frumos ar apune soarele parizian deasupra valurilor făcute de spectatori, nu se poate juca tenis chiorește. Motiv pentru care, cele două fete au cerut ca meciul să fie oprit.

Ei, dar ți-ai găsit. Cum să te oprești taman acum și de când au jucătorii și jucătoarele vreun cuvânt de spus în sportul ăsta?

Ploaie și tușe alunecoase? Jucați, fraierilor, că se usucă!
48 de grade la umbră? Pune și tu o gheață pe umeri și dă-i înainte!
Prea întuneric? Ăia în MASH operau la lumina lumânării, băi!
Miros insuportabil venit de la senvișul lui Santoro? Eh, e și el mic.

Și tot așa, prieteni. Până la urmă, fetele au continuat jocul, că n-au avut de ales. Dar la 3-3, i-au convins pe francezi să le lase să se ducă la culcare. Că pentru asta a fost făcută noaptea: pentru somn și cronici.

Ne-auzim mâine după prânz, imediat după meciul Simonei din sferturi.

Pace și drilluri.

Embed from Getty Images


Ce e de luat la bord mâine

În WTA:

S. Halep – E. Mertens
A. Kerber – C. Garcia
G. Muguruza – L. Tsurenko
S. Williams – M. Sharapova

În WTA la dublu:

Bara/Buzărnescu – Brady/King

În ATP:

J. Isner – J. del Potro
R. Nadal – M. Marterer
D. Schwartzman – K. Anderson
M. Cilic – F. Fognini

Codruț Baciu on FacebookCodruț Baciu on Twitter
Codruț Baciu
Codruț este fan declarat al lui Federer, dar îi iubește pe ascuns pe toți jucătorii de tenis, mai ales pe cei care joacă în WTA. Se pricepe la fotbal, inginerie atomică și cherestea. Atunci când nu urmărește competițiile sportive, face abdomene, gătește și bea bere. De cele mai multe ori în același timp.

4 Comentarii

  1. Nu te cunosc, dar, pentru fraza cu Hobana, mai ca te-as pupa!

  2. Mă gândesc că pregătești o carte despre Djokovic…

Leave a Reply