US Open 2019, faza pe tușă. Ziua 2: Picior în Gibbs

Dacă-i cald și-i august, e tenis și cronică tembelă pe blogul lui Meșter. Bine, și dacă-i ianuarie, februarie, mai, iunie sau iulie e fix același lucru, că am ajuns să scriem tot anul despre rachetele sportivilor pretutindenari. Oamenii de la Porsche ne țin de urât în tot timpul ăsta, deci Doamne ajută și fuga la terenuri!

Ei bine, US Openul are ceva în plus: e ultimul Mare Show al anului. Se trage linie, se ridică în slăvi campionii constanți ai sportului, se ridică o sprânceană la underachieverii anului, se râde de Dimitrov și de Zverev și așa mai departe. Sunt niște mici delicii pe care doar combinația august-septembrie le poate oferi în tenis. Iar noi pentru asta scriem aici – pentru a vă reaminti că umorul este ca plasticul: uneori cam gros, de multe ori indispensabil.

Ziua 1 a fost marcată de rezultatul Anei Bogdan, dar mai ales de echipamentul ăla de popă suprasolicitat purtat de Federer. Bravo, Uniqlo, ai reușit să-mi amintești de Intersport și de De Niro în ”Sleepers”, în același timp. Dar azi e deja miercuri (iar dacă citiți în reluare, poate chiar joi), deci e o nouă zi. Și e cu Halep, Paire și Simon. Plus Nadal și Kyrgios, care sper să meargă departe de tot în turneul ăsta. Hai, că deja am început cu speranțele deșarte și predicțiile și e abia a doua zi de turneu. Țineți-mă! Dacă vreodată va câștiga Nick vreun slam, mă rog la Bunuțul să fie într-o finală cu Rafael Nadal. Să se lase cu foc și durere. Să spună însuși Carlos Ramos că el așa ceva nu a mai văzut pe un teren de tenis. Să-i fie rușine lui Johnny Mac, iar Năstase să-și facă tricou cu ”In Nick the Dick We Trust”. Însă un Grand Slam câștigat de Kyrgios, să recunoaștem, este la fel de probabil ca un titlu câștigat de FCSB în următorii 10 ani. Deci lasă, Codruțe, visele și vezi ce-i cu meciurile alea.

Aceste cronici îți sunt oferite de:

Simona Halep – Nicole Gibbs: 6-3, 3-6, 6-2

N-aș zice că sunt un fan al lui Gibbsy, dar sunt un fan al oamenilor mișto și puternici. Iar fata asta a trecut prin niște chestii cu sănătatea de până și Delpo sau Dulgheru ar lua-o în brațe și s-ar oferi să-i care geanta. Nu intrăm în detalii, dar spre aducere aminte: sunt, pe lumea asta, drame mai mari decât migrene și bani pierduți la bursă.

Embed from Getty Images

De partea cealaltă, Simona Halep a dezamăgit crunt și decisiv în ultima vreme: nici măcar un titlu de la Wimbledon încoace. Zero. Nada. În locul ei, mi-ar fi și rușine să ies din casă. Alte fete au legat victorii, au făcut bănuțu’ gros. Iar a noastră? A noastră ce-a făcut după finala aia cu Serena? S-a relaxat, s-a dat cu ski-jet-ul și a mers la Garantat 100%, în loc să se tragă de șireturi cu Cristi Geambașu. Urât. Urât și de-a dreptul îngust, nu găsiți?

Cât despre Rublev și Tsitsipas, iată încă o dovadă a nesimțirii noilor generații. S-o ții pe campioana de la Wimbledon să aștepte, fiindcă vrei tu să joci 4 seturi și să te cerți cu arbitrii.

De ce, mă? Ca ce chestie? Cine crezi că se uită la tine, în afară de oamenii din tribune (de nevoie), Osaka (între game-uri) și cu mine? Nimeni, băi, NIMENI!

Și e incredibil ce pot face plictiseala și așteptarea din om. Am tras cu ochiul la Isner cu GGL și la Cilic cu Klizan. În halul ăsta m-a adus Tsitsipas. Mersi mult, Stef! De la un punct încolo, chiar nu mai contează cine câștigă, ați observat? Ca atunci când jucam fotbal în spatele blocului, la ”10 minute sau două goluri”. Nu voiam decât să intru naibii mai repede pe teren, nu conta cine dă alea două goluri.

În fine, așa a vrut țintarul, deci a trebuit să așteptăm să se isprăvească joaca pentru a vedea tenisul. Și când s-a isprăvit, Simona și-a pus cornetele pe țevi și-a tras cu toate odată până când a strigat americanca ”Piua”, prin setul 3. România nu e a noastră și nici a urmașilor noștri, dar e umpikuț a Simonei Halep, dacă e să fim cinstiți. S-a văzut chestia asta încă din primele secunde, încă dinainte să lovească primul backhand în cross. Îți dai seama după felul în care rânjește, atunci când MC-ul îi rostește numele cu sete, iar românii din tribune o iau nițel razna. Sau poate că așa mi se pare mie, că-s fanboy, cine știe. În orice caz, rânjetul ăla de obicei spune ”am venit să distrug încrederea fetei din fața mea și cred că o să-mi placă tot procesul”.

Embed from Getty Images

Primele 15 minute au aparținut Simonei și mă pregăteam să închin un pahar și-o odă bagel-ului. Aveam să declar sus și tare că nu există onoare mai mare din partea unui adversar decât să te bată cu 6-0. În tenis, lipsa milei e un compliment dintre cele alese, știm bine. Doar că Simona și-a pierdut din exactitate taman când se pregătea să fugă cu setul. Așa că Gibbs s-a agățat de toate șansele pe care le-a avut și a egalat la trei. Enter #ElLiderMasimo. Halep și-a revenit ca Gabi Szabo în ultima tură de stadion, însă tot a avut nevoie de vreo 5 mingi de set înainte să dea cu bifa pe 6-3 în primul. Ne place când bate Simona, dar și mai mult ne place când bate ușor. Să fie fără stres. Doar zâmbete și aplauze, ca un episod din Friends, asta vrem! Dar e ok și așa, beggars can’t be choosers; vasăzică privitorii să zică bogdaproste că se leagă victoriile suficient de des încât să ne bucurăm de tenis ca Liviu de duș.

În setul al doilea, tușele s-au îngroșat la Gibbs și parcă s-au subțiat la Simona. Americanca a arătat oricum că poate sta în schimburile cele mai lungi cu Simona, iar în debutul setului secund parcă a avut un plus de forță. La 2-0, n-am mai rezistat și l-am sunat numaidecât pe Cristoiu, pentru că eram tare curios de unde a avut Gibbs plus de forță. N-a știut să-mi spună, dar m-a sfătuit să votez cu Pleșoianu la prezidențiale. Zic ”Maestre, nu știu cine e Pleșoianu, dar eu votez oricum cu cine-mi zice Tecău, deci la revedere”. La 4-1, l-am sunat pe Ioanițoaia, care bineînțeles că dormea. La 6-2 l-am sunat pe Meșter, care mi-a zis ”Băăăă, vezi că bate Copilu’”. Oh, a fost un set ciudat de tenis, la capătul căruia victoria Simonei nu mai părea la fel de probabilă ca la începutul meciului. Culmea e că Gibbs a avut nevoie nu de 5, ci de 7 mingi de set ca să termine treaba. Și a terminat-o cu un forehand plat, pe care Simo n-a putut să-l pună înapoi.

Embed from Getty Images

Deci s-a mers cătinel în decisiv, acolo unde, de obicei, Halep este printre cele mai bune din circuit chiar și când e răcită sau mahmură după o noapte de HBO Go. În acest prim tur de US Open s-a comportat la fel. Nicoleta s-a căznit să țină piciorul pe accelerație, dar de cele mai multe ori părea că a uitat să bage în viteză. A fost scurt și bine, ca o piesă Pearl Jam, iar Simona Halep e pe traseul potrivit pentru încă un Grand Slam din ăla chill de-al ei, care se termină cu flori și interviuri. Dar mai e până acolo, hai să ne bucurăm de turneu deocamdată.

Embed from Getty Images

Mihaela Buzărnescu – Andrea Petkovic: 3-6, 4-6

Lunile trec, politicienii se prostesc, iar șucăreala noastră rămâne acolo: Miki nu mai este Miki, fraților. Trist? Defetist? Nedrept? Poate, dar de deasupra tastaturii mele cam așa stă treaba. Dacă-i vezi jocul, constați că loviturile n-au suferit mult față de ce avea înainte de accidentare. Însă dacă tenisul vă suflă-n ceafă și-n culcare, și-n sculare, știți foarte bine că diferența se face la punctele importante, la milimetru, la un vârf de rachetă. Cu alte cuvinte, la rezultate. Iar rezultatele par că vor s-o scoată de ciuf afară din Top 100.

Embed from Getty Images

Ce mă enervează pe mine nu e că pierde, ci că pierde repede în turnee. Dar în rest, să reunoaștem că Petko a fost mai bună și că ne place de Petko. În primul set, nemțoaica a jucat cu primul serviciu la fel ca Rosol într-unul din meciurile mele preferate de-acum vreo 7 ani. N-a dat ea decât vreo doi ași, dar a avut procentaje demne de un fost număr 9 mondial.

Abia în setul doi a început Buzz să miște acul de la ”mmmnu” la ”ok-ish”. Problema a rămas însă la mingile de break. Parcă tot meciul i-a fost teamă să-și asume riscuri și să convertească. Mihaela pleacă acasă și are toate motivele să înjure – de data asta chiar nu se supără nimeni pe ea.

Embed from Getty Images

Bianca Andreescu – Katie Volynets: 6-2, 6-4

Dacă nu știați până astăzi cine este Katie Volynets, nu contează. Important este să știți câți ani are: 17 ani, prieteni. Nu o să jucăm jocul ăla cu ”Atunci când Katie se năștea, Federer câștiga cutare sau cutare titlu”, că asta e treaba Pro TV-ului. Însă trebuie să spunem că viața-n tenis e mai frumoasă când locul 413 mondial primește șansa să joace pe main draw-ul unui slam și se achită onorabil. În rest, #BravoBianca!

Embed from Getty Images

Gilles Simon – Bjorn Fratangelo: 5-7, 7-5, 7-5, 7-5

4 ore și 19 minute. La ora la care scriem aceste rânduri, Giluțu și cu Bjorn tocmai au terminat meciul. Au fost angrenați într-o luptă pe viață și pe moartea pasiunii. Știm – pusă lângă meciurile Simonei, Binacăi și al Mihaelei, partida asta pare din alt film. Și chiar este. Orice meci de-al lui Simon e un soi de documentar lung cât o zi de post negru; pe-asta o știe până și Cami Giorgi, care nu se uită la tenis. Însă nu e prea clar cu ce rămâi din documentarele astea, în afară de durere de cap și un mijloc înțepenit. În fine, asta contează mai puțin. Ce contează este că fanii lui Gilou sunt speciali și pentru ei scriem: mes amis, o să fie bine. 34 de ani. Îngrozitor de bătrân. Îngrozitor de încăpățânat. Încă duce maratoanele la final și le câștigă.

Embed from Getty Images

Marius Copil – Ugo Humbert: 6-3, 5-7, 7-6, 4-6, 6-1

Maaaarius, ce surpriză, măi băiete! Recunosc, nu credeam. Sunt un nevrednic de brațul ăla al lui și-mi fac mea culpa, pentru că suntem pe teritoriu necunoscut aici, cu Mariusică în turul doi la US Open. Hait! Știm că la 2 din 3, el poate să-i smulgă aplauze lui Federer și înjurături lui Zverev; da, asta o știm, Cilic e martor. Dar la 3 din 5, succesele lui Marius au fost puțintele de tot. Însă ceva s-a petrecut în primul tur cu Ugo. Ceva nu neapărat irepetabil, dar destul de rar: românul și-a adus aminte că n-are doar serviciul în bagajul lui de tenisman. Așa că, după ce l-a convins pe Kyrgios să joace dublu cu el (în seara asta, apropos, versus Stupski și Daniell), Copil s-a convins și pe el că poate trece un tur la US Open. E prima oară când face chestia asta aici, așa că-mi imaginez că are probleme somnul acum. Sper să nu, dar probabil da.

Embed from Getty Images

Statistica meciului nu ne spune chiar toată povestea, dar e bine să privim și acolo, dacă vrem să înțelegem. Mai ales că puștanul ăsta franțuz a făcut tur 4 la Wimbledon anul ăsta. Ei bine, Mariusică și-o pierde el părul într-un ritm accelerat, dar își regăsește pofta de joc. E un târg cinstit, aș spune, cu zeii: ”Băi, îți luăm părul, dar îți relaxăm un pic mintea și brațul în schimburile mai lungi de 5 puncte. De-acord?”. Iar Marius a spus „yes”, ca la altar, bucuros de puncte, performanță și progres. Și bani, de ce să nu o spunem?

Când joci 5 seturi, e normal să dai mingea aia de multe ori în bălării, pentru că 4-5 ore de joc nu pupi de multe ori în viață. Iar băieții noștri au respectat această regulă de bun-simț. Ugo a făcut 71 de greșeli neforțate (și 64 de winnere), în vreme ce al nostru a comis 57 de nefăcute și a izbutit 47 de lovituri câștigătoare. Și chiar și cu alea 9 duble greșeli la serviciu, tot a dominat atunci când era de dominat. Mai cu seamă setul decisive, când planetele, karmele și căruțele s-au aliniat ca niciodată pe starda lui: Copil a salvat unica minge de break ivită, în vreme ce Humbert s-a fâstâcit la serviciu ca Sharapova la antidoping.

Embed from Getty Images

În turul următor, avem bilete în primul rând la spectacolul numit Monfils. Marius să-și pună cozorocul de underdog, dar să dea din coate grav, că e o baghețică proaspătă de mâncat acolo. Să sperăm doar că nu-i prea obosit, iar Monfils prea fresh.

Sorana Cîrstea – Katerina Siniakova: 7-5, 6-2

Sori s-a trezit parcă din palme și și-a procurat o victorie la fel de importantă ca o cafea în dimineața zilei de luni. A fost o perioadă grea pentru ea (deși nu mai grea decât cea a organizatorilor Cerbului de Aur), lipsită de meciuri pe hard și victorii în general. De la Paris nu mai câștigase Sorana, deci triumful contra Siniakovei vine tare bine. Și Siniakova vine după o perioadă ”așa și-așa”, dar nu avem vreme s-o plângem pe fata asta – Cehia tocmai a primit invitație la finala Fed Cup de la Budapesta, din primavară. Când câștigi de 11 ori trofeul ăla caraghios, la care toți românii râvnesc, de la Halep și Olaru până la Doroftei și Cioloș, normal că primești invitații peste tot, deh.

Embed from Getty Images

Din păcate, în loc să avem un tur doi cu Sori și Strycova, vom avea un Sori- Bolsova. Despre Aliona am mai vorbit pe aici, e moldoveancă și spaniolă, nu avem nimic cu ea, dar Strycova ar fi făcut spectacol. De prost-gust, probabil, dar cronicile astea adoră kitchul și mirosul de eșec anunțat. Of. Hai, Sori!

Benoit Paire – Brayden Schnur: 6-2, 6-4, 6-4

Iată-l mândru-n zare
Pe un crocodil călare.
Se remarcă prompt aerul de lord
Se remarcă prompt gulerul spre nord.
Proaspăt ras (de șaișpe zile)
Și mai slab cu nouă kile
Este Ben și-n brațe poartă
Dreapta-i magică de-o toartă.
Și odată-ajuns în State
Benny-i pus pe treabă, frate!
Schnur, o bere și Bedene
O punguță de madlene.
Hai spre săptămâna doi
Cu speranță, nerv, vioi
Cu postări de Instagram
Zilnice, după program
Că ne place fetele
Și zdrobim rachetele.

Embed from Getty Images

Mulțumesc, mulțumesc, a fost mica mea predicție că Benoit mai stă o vreme la New York. Vă rog să-mi dați dreptate în comentarii sau să vă păstrați opinia contradictorie pentru dvs. Mulțumesc. Iar până face Paire surpriza turneului, făceți-vă voi înșivă o surpriză și mergeți la terenuri. Se termină vara, se scumpesc toate iară – de la castraveți la zgură – deci e chiar păcat. Haideți, prieteni, pace și drilluri la toată lumea.

De balotat în noaptea de miercuri spre joi la US Open:

MASCULIN
R. Federer – D. Dzumhur
N. Djokovic – J. Londero
B. Coric – G. Dimitrov
S. Wawrinka – J. Chardy

FEMININ
A. Bogdan – P. Martic
S. Williams – C. McNally
E. Svitolina – V. Williams
L. Davis – A. Barty
I. Swiatek – A. Sevastova

DUBLU MASCULIN
Copil/Kyrgios – Daniell/Skupski

DUBLU FEMININ
Olaru/Yang – Brady/Riske

DUBLU MIXT
Halep/Tecău – Dabrowski/Pavic

Codruț este fan declarat al lui Federer, dar îi iubește pe ascuns pe toți jucătorii de tenis, mai ales pe cei care joacă în WTA. Se pricepe la fotbal, inginerie atomică și cherestea. Atunci când nu urmărește competițiile sportive, face abdomene, gătește și bea bere. De cele mai multe ori în același timp.

2 Comentarii

  1. codrute diferenta se mai face si la cm din talie. ai lu petko s-au redus zici ca are fata 12 ani, iar ai lu Buz s-au ingrosat. o fi fost saraca moarta de foame cand nu castiga nimic, da’ acu’ parca exagereaza. sau i-a incetinit brusc metabolismul.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.