US Open, faza pe tușă. Ziua 5: De ce n-are rusul coadă?


Bună dimineața tuturor, mai puțin celor care ne ceartă că nu scriem de absolut TOATE meciurile de la US Open. Sau despre meciurile LOR. Fraților, am tot zis, dar cum trebuie să facem mereu o introducere în cronici, o s-o mai zicem: scriem și noi despre ăia la care apucăm să ne uităm și despre ăia care merită.
De exemplu, doar n-o să ne apucăm să scriem acum de Verdasco sau Sevastova. Doar n-o să alocăm mai mult de două rânduri lui Djokovic sau lui Wozniacki. Pe bune, există un anumit nivel (să-l numim complet aleatoriu nivelul ”Viorica”) sub care nu suntem dispuși să coborâm. O să avem tot timpul din lume să vorbim despre ce vreți voi în a doua săptămână, adică de luni încolo. Atunci, meciurile se vor împuțina și va trebui să batem apa-n piuă despre vrute și nevrute. Cu alte cuvinte, o să vă săturați de glume cu chelia lui Rafa, rugăciunile lui Nole, iar ca să nu treacă textul fără s-o numim pe Simona, poate recenzăm și cafeneaua aia a ei din Constanța. Așadar, răbdare și voleuri, dragi cititori care-și petrec sâmbăta citind despre tenis în loc să meargă naibii la picnic.


Aceste cronici îți sunt oferite de:


Victoria Azarenka – Sloane Stephens: 3-6, 4-6

Să nu vă lăsați păcăliți de nonșalanța lui Sloane – din teren și din afara lui. E o șmecheră și jumătate, iar gropițele alea din obraji ar trebui să o dea de gol. Dar știți cum sunt oamenii – proști. Pun botul la accentul ei de Florida și la forehandul ei pe care-l execută la fel de relaxat cum își fac jobul angajații Primăriei. Ei bine, noi spunem că a câștigat destul, e timpul să mai lase și pe altele. În cazul nostru, pe Vika. A trecut prin multe, merită și ea o pauză de la necazuri. Nu intrăm cu tenișii în viața fetei, dar, pe scurt, să spunem că drama mamei care se luptă pentru custodia copilului, în timp ce-ncearcă să-și țină și cariera la suprafața, probabil că e una dintre cele mai intense și greu de gestionat. Și, după mult timp în care a stat mai mult prin tribunale decât pe terenul de tenis, iat-o pe Azarenka reușind să lege câteva turnee și câteva meciuri.

Embed from Getty Images

Evident, e departe de forma care-i permitea să facă finală la US Open în 2012 și 2013, dar cu draw-uri bune și Leo (ăla mic al ei) de-a bușilea pe lângă ea, s-ar putea s-o vedem înapoi în top. Momentan, Vika e pe locul 79, iar backhandul de retur seamănă un pic cu al meu, deci să nu ne ascundem de cuvinte: dramă, oameni buni!

A fost un meci tipic dintre o jucătoare aflată în vârf de formă, care tocmai lucrează de zor la o rivalitate cu liderul mondial, și o fostă campioană care se în află căutări. Eu nu am avut încă ocazia să dau naștere unui om, dar din ce am înțeles perioada de după poate fi extrem de dificilă pentru oricine, darmite pentru cineva care practică sportul for a living.

Embed from Getty Images

Nu zic, e greu și pentru băieții lui Dică, de exemplu, dar să spunem că e altfel de greu. Adică nu poate fi prea plăcut să-ți încalți ghetele de fotbal invers sau să te trezești că te trage curentul în vestiar. Sunt drame pe care noi nu le putem pricepe cu mintea noastră de nefotbaliști, dar pe care băieții ăia le trăiesc zilnic. #JeSuisBăiețiiLuiDicanio

În fine, au fost câteva breakuri venite în momente-cheie pentru deținătoarea titlului, așa că americanca n-a stat prea mult la politețuri și a închis meciul în două seturi.


Tecău/Rojer – Jaziri/Albot: 6-3, 6-7, 2-6

Încă una care a durut, mai ales după ce ieri am povestit despre cât de buni am ajuns noi și la tenisul de dublu. Ok, nu se schimbă nimic, de fapt, dar Horică și Julică ar fi trebuit să câștige meciul ăsta. E drept că l-au pierdut în peste două ore joc, ceea ce la dublu se întâmplă rar. Mai rar decât ajung bucureștenii să bage într-a treia prin oraș.

Embed from Getty Images

Echipa alor noștri vine după titlu câștigat la Winston-Salem și sunt și campionii de anul trecut ai turneului ăstuia despre care parlamentăm aici. Însă Horia a stat destul de mult pe bară, accidentat, hrănind peștii și rupând Netflixul în două, deci nu e ușor să revii la nivel de Grand Slam. Omul și-a lăsat barbă, arată ca un Drake mai bine făcut, deci știe și el ce înseamnă schimbarea și puterea de adaptare.

I-au bătut doi băieți care au executat voleurile ca-n curtea școlii (cică școlile din afară chiar au terenuri de tenis) și care au prins tabloul principal când nici ei nu mai sperau. Albot e moldovean, dar dacă-l cheamă Radu e român, dă-l încolo. E mic și se vrea showman, dar numai când câștigă. Iar Jaziri văd că a mai slăbit și a învățat să servească. Ultima oară când l-am văzut într-un turneu, omul refuza să joace împotriva unui israelian (Sela sau Weinstraub, parcă), că așa-i ceruse Federația Tunisiană. Eh, vremuri apuse, no hard feelings.

Embed from Getty Images

Însă o chestie am remarcat. Cu tot patetismul de care voi fi acuzat, iat-o: o echipă se arată a fi echipă cu adevărat în momentele grele. În decisiv, Horia și Rojer au jucat prost cu rândul, au avut un șir de puncte groaznice, însă de fiecare dată, celălalt era responsabil de ”come on”-uri și încurajări subtile. Așa se face într-o echipă, copii: ochii mereu pe minge, învățăm din greșeli, nu arătăm cu degetul. Cum ar veni, Catalonia is not Spain, iar Mergea nu e Tecău. Rumegați un pic la asta.


Rafa Nadal – Karen Khachanov: 5-7, 7-5, 7-6, 7-6

Ghici, ghicitoarea mea: ce e roz, n-are mâneci și se scarpină la puță?

Hai să vă dau un indiciu. A câștigat anul trecut US Open împotriva lui Kevin Anderson și îi place somonul la grătar. Bravooo, ați ghicit. Marele campion din Manacor nu a început foarte bine meciul cu Karen. Inițial, nu eram sigur de ce. În definitiv, știm că-i place mult de tot să joace pe Arthur Ashe, e cald și bine acolo, la New York, deci ceva nu se pupa. Apoi ne-am dat seama. E valul ăsta de copii care n-au fost primiți la baschet, că nu dădeau pase și vorbeau urât, așa că s-au apucat de tenis, unde nu trebuie să dai mingea la nimeni. Și uite așa, au aterizat în sportul nostru d-alde Khachanov, Zverev, Kyrgios. Normal că ești descumpănit când dai de ăștia. N-ar avea ce să caute aici. Că și Rafa putea să se facă voleibalist de plajă, să-și scoată chiloțeii din fund și să le ia brazilienilor pâinea de la gură. Dar nu, s-a dus spre tenis, așa cum i-a zis uncheșul că e bine.

Embed from Getty Images

Problema n-a fost cu primul set, pe care, de altfel, Nadal l-a pierdut. Nu e nici prima, nici ultima oară când terenurile de hard îl grăbesc și-l fac să piardă mingi. Problema, atâta câtă a fost, a fost la al doilea set , când genunchiul a început să miaune. Fanii lui Rafa (îi știiiim) nu prea au obiceiul să-și facă griji cînd e condus băiatul lor. Nimeni nu strânge din dinți ca Rafa când e vorba de o revenire cinstită. Problema pentru fanii spaniolului apare când camera face zoom pe genunchii lui. Acolo e beleaua. Că dacă doare acolo, Rafa nu face pauză trei zile, de obicei se lasă cu trei luni sau mai mult. Medicii i-au bandajat ca lumea zona de sub genunchiul drept și i-au dat verde să continue meciul azi-noapte, însa deplasarea parcă nu mai era de manual. De manualul ”Rafa”, pe care el însuși l-a scris în 15 ani de câștigat turnee peste tot.

Embed from Getty Images

Patru break-uri la rând ne-au dus până la 5-5, iar apoi a început ploaia. Ca la un semn (un semn larg, care a durat câteva minute, mno), măreața arenă Arthur Ashe, plină de americani îmbuibați care se bat ca chiorii pe mingile ajunse în tribune, și-a închis acoperișul. Ce frumos! Iar cum tenisul ține cu cei bronzați, Rafa a făcut încă un break fix la țanc și a luat setul doi. Se pare că rușii au mai mult spor la Washington decât la New York.

https://twitter.com/doublefault28/status/1035631425842806789

Iar când Rafa ia set la un Slam, jurnaliștii au o vorbă: ”Game, Set, Match – Nadal”. Genunchiul a #rezistat și a făcut-o suficient de bine cât să împingă următoarele două seturi în prelungiri, până-n tiebreak. Rafa nu este neapărat un expert al tiebreak-urilor, dar trăiește pentru punctele cu miză. Iar acolo toate au miză. La 10 metri de buza prăpastiei, Nadal nu se apropie cu pași mărunți, să vadă ce-i jos. El vine-n viteză, sare și vede el cum aterizează fără să-și sucească maleola.

Embed from Getty Images

Și chestia e că nimeni nu obosește la meciurile astea. Mai auzi oameni spunând ”gata, nu mai poate”, după nici trei ore de joc. Oameni buni, nu. Oboseala nu există la oamenii profesioniști ai tenisului decât de la 6 ore încolo sau dacă te cheamă Isner. În rest, fiți pe pace – miile de ore de antrenament și tehnicile de recuperare (și altele despre care noi nici nu știm, nici n-o să vorbim) au ajuns atât de departe încât nici prietenii de la Sanador n-ar ști prea bine să explice.

Deci Rafael a revenit de la set pierdut, a cucerit muntele Karen și a trecut mai departe, așa cum și trebuia. Și are dreptate Carayol, nici vorbă de asemănări cu Safin, dincolo de forehandul ăla nemilos.

Aici e momentul când fanii adevărați și masochiștii fani ai tenisului încep să spere la un Federer-Nadal. Fedalul este ultima linie de apărare împotriva plictisului, a serviciului de baros și a câte și mai câte. Sunt cei mai buni, cei mai deștepți pe teren. Deci, haideți, prieteni, să facem o undă de energie din aia mare, cum făcea doamna Cioloș pe Facebook, ca să-i aducem pe băieții ăștia doi pe același teren, duminica viitoare.


Serena Williams – Venus Wiliams: 6-1, 6-2

Planul era, desigur, să deschidem cu meciul-eveniment al zilei, dar singurul eveniment a fost că a izbutit și Venus să ia 3 game-uri. Eu mă așteptam la măcar un meci echilibrat dacă nu un ”trei seturi tari”, dar asta e. Am renunțat demult la pretenția că știu tenis, așa că scriu despre el. Deci, pentru a 11-a oară la un Grand Slam, Serena o bate pe soră-sa și trece mai departe. Și o face trecând peste problemele la gleznă și declarând apoi că ”acesta a este cel mai bun meci pe care l-am jucat de la revenire”.

Embed from Getty Images

Ce interesant. Dragostea dintre frați este una specială. Poți fi apatic un an întreg, dar când îl vezi p-ăla mai mare că vrea să-ți ia pokemonul preferat, te activezi ca Bădălău la nuntă și ”lupți cu pumnii, tragi cu dinții”. Cu alte cuvinte, dragostea frățească este cea mai frumoasă și măgulitoare formă de ură.

Ce-i drept, Venus a făcut tot ce a putut, dar când Serena joacă în felul în care tocmai a făcut-o, nu o poți bate. Punct. E vintage Serena plus toți dracii din lume în racheta aia, așa că cel mai bine e s-o lași să-și facă numărul, în speranța că trece repede și apoi poți juca și tu ceva. De data asta, a trecut așa de repede, că s-a terminat și meciul. A fost, probabul, cel mai dezechilibrat meci dintre cele două. Un fel de CFR – Dudelange, dacă ne permiteți o alunecare înspre canal.

Noi țineam cu Venus, că deh, dacă ești bătrânel și nu te cheamă Nelu, suntem de partea ta. Dar încă din primul set s-a văzut cine-i jupânul. Iar de la 6-1 încolo, a început să priceapă și Venusa. Scor final: 6-1, 6-2 pentru Serena, care, cel mai probabil, o să ia la ochi liniile și-n finală. Dacă merită, merită, lăsați fata-n pace.

Embed from Getty Images


Kaia Kanepi – Rebecca Peterson: 6-3, 7-6

Am băgat-o și pe Kaia în mix, din două motive. În primul rând, ca să sărbătorim cum se cuvinte predicția că va face treabă bună și post-Halep și că avem de-a face cu o jucătoare din Estonia în mare formă, nu cu una din România care mai sus n-are unde să meargă, așa că va trebui să învățăm s-o ajutăm moral și pe coborâre. Bravo, Kaia!

Embed from Getty Images

Iar în al doilea rând, să aducem încă un omagiu celei mai șmechere (și sexi, ok?) arbitre din circuit: Marija Čičak. Insert inimioară aici. Ultima victimă a lui Cicak este un camerman care tot ce-și dorea când s-a trezit în dimineața asta umedă de la New York era să-și facă jobul pe care-l iubește. Dar habar n-avea el că va trebui să opereze pe terenul unde va arbitra Čičak. Un zoom pe ea a fost de-ajuns să se dea de-a berbeleacul în văzul tuturor. Cameramanul John a căzut și, din proprie experiență vă spunem, o să-i ia ceva timp să-și revină.

https://twitter.com/luc_jac/status/1035643703497568256


Begu/Niculescu – Siegemund/ Kichenok: 6-3, 3-6, 2-6

Dacă tenisul s-ar juca după regula ”cine ajunge primul la 6 game-uri”, echipa #Begoolescoo ar fi fost acum în a doua săptămână la US Open. Dar până acolo mai e. Trebuie să-și bage nasul Piqué & Friends cu adevărat în sportul ăsta ca să se ajungă acolo. Catalanul trebuie să-și aducă și alți prieteni care nu se pricep și să încerce *cu adevărat* să schimbe/strice lucrurile în tenis. Cupa Davis este o miză prea măruntă pentru ambițiile de patron și investitor ale celui mai supraevaluat fundaș din La Liga. Păi nu-i păcat? Sunt atâtea de făcut în tenisul ăsta și e chiar aiurea să-i lași pe cei care înțeleg sportul să-și bage nasul acolo unde le fierbe oala.

Embed from Getty Images

Hai că ne-am stârnit cu venetici cu bani și am uitat ce voiam să spunem. Moni și Irina au pornit super bine meciul, dar la dublu, asta nu-ți garantează nimic. De fapt, așa e și la simplu, însă la dublu variabilele sunt mai multe, totul e mai labil, mai supus schimbării. Iar în meciul ăsta, schimbarea a venit contra ”noastră”. Adversarele au luat următorul game cu același scor cu care pierduseră hățurile 20 de minute mai devreme, iar apoi s-au pus cu fundul pe decisiv și nu l-au mai scăpat din ochi.


Milos Raonic – Stan Wawrinka: 7-6, 6-4, 6-3

Durere și suspin după ce moartea pasiunii a învins la scor moartea plictisului. Răul a învins, tovarăși, și nu avem de ce să n-o spunem răspicat. Ba mai mult, a învins și ne-a pus, într-un .ppt de 5 slide-uri lungi și prost colorate, iadul: urmează Raonic – Isner.

Stan venea după 9 meciuri la rând câștigate la US Open și după o postare care, sperăm noi, fanii lui, îi era adresată lui Kyrgios cel Mojic.

https://twitter.com/stanwawrinka/status/1035288750245519361

Din păcate, Milos a jucat exemplar, în stilul său de dinainte de accidentare. Ochii mereu pe minge, fără niciun exces pe teren altul decât cel din viteza de la serviciu. Din punctul ăsta de vedere, Raonic seamănă cu Federer – nu știi niciodată ce-i în mintea lui pe teren, decât dacă spune. Desigur, rămân și diferențe evidente, cum ar fi părul din cap. În timp ce Fed și-l cam pierde, Milos are pagini de Twitter dedicate fenomenului.

https://twitter.com/Milos_Hair/status/870756875331088385

Stan a furat meserie de pe unde a putut, de-a lungul anilor a avut momentul său de explozie târziu în carieră, iar acum, odată revenit, încearcă din nou să atingă culmile alea. La retur însă, azi a fost mult sub nivelul la care aspiră de obicei. Nu a reușit nici măcar un break. De fapt, era destul de greu să facă break când, tot meciul, nu a avut decât o singură șansă. A servit Milos cu ură și exactitate, așa cum se mânuiește furtunul cu apă în Piața Victoriei. A fost măcel.

Embed from Getty Images

Iar după ce a făcut uz de toate armele din dotare pentru a duce tiebreakul primului set la bun sfârșit, chiar ”sfârșit” s-a văzut scris pe jocul lui Stan. A pierdut următoarele seturi la 4 și la 3, iar ce urmează e o pauză lungă. Cu DV, la munte și la mare.

Până atunci, pace și drilluri prieteni, că aveți tot weekendul la dispoziție.


Ce e de luat la bord de sâmbătă seara până hăt, duminică dimineață:

La fete:
Maria Sharapova – Jelena Ostapenko
Angelique Kerber – Dominika Cibulkova
Naomi Osaka – Aliaksandra Sasnovich
Caroline Garcia – Carla Suarez Navarro

La dublu fete:
Olaru/Han – Hlavackova/Strycova

La băieți:
Roger Federer – Nick Kyrgios
Alexander Zverev – Philipp Kohlschreiber
Novak Djokovic – Richard Gasquet
Kei Nishikori – Diego Schwartzman

Codruț Baciu on FacebookCodruț Baciu on Twitter
Codruț Baciu
Codruț este fan declarat al lui Federer, dar îi iubește pe ascuns pe toți jucătorii de tenis, mai ales pe cei care joacă în WTA. Se pricepe la fotbal, inginerie atomică și cherestea. Atunci când nu urmărește competițiile sportive, face abdomene, gătește și bea bere. De cele mai multe ori în același timp.

4 Comentarii

  1. Cea mai mare inventie a omenirii o sa fie perechea de chiloti care sa nu ii intre in Trebuci lui Rafa.

  2. Am 2 intrebari ref. la meciurile discutate de dvs.:nu vi s-a parut ciudata intreruperea pentru retrctarea acoperisului ,contra unei ploi care a venit 3 ore mai tarziu(confirmat prieten NY 2,5 mile stadion!),tocmai cand Vika facuse break si Sloane gafaia de zor?Si 2 ,de ce oare Venus a incercat winnere la greu cand a castigat mai toate raliurile de peste 2 schimburi,inversbdecar cu Kuznetova?Altfel despre ai nostrii nimic caci sunt in alta clasa,cel putin la acest turneu!

  3. ce e roz, n-are mâneci și se scarpină la puță? Am murit!!! :) :) :)

  4. Vika nu si-a regasit inca forma de varf dar a fost un meci frumos cel dintre ea si sloane, lucrurile par sa se aseze usor usor in jocul ei si cred ca o vom vedea curand jucand finale. Mie imi place foarte mult si stephens si la cum arata jocul ei are sanse mari sa-si apare titlul, ceea ce e intotdeauna foarte greu, cu atat mai mult un titlu de gs. Cum simo e out, eu le sustin pe stephens, kvitova si serena, a carei fetita face azi un anisor. Desi ne asteptam ca meciul dintre serena si venus sa fie meciul vedeta acela a fost cel dintre nadal si khachanov. Un meci absolut incendiar, cu lovituri incredibile si de o parte si de alta dar la karen s-a vazut lipsa de experienta fiind coplesit de emotii in momentele cheie ale meciului. Dar e pe drumul cel bun. Nadal… e usor sa faci misto de el, tinta usoara, dar omul pur si simplu nu renunta niciodata. Poate avem noroc (si in acelasi timp ghinion?) de o finala fedal, dar roger are azi un meci greu cu bratty (altfel nu stiu cum sa-i spun) kyrgios. Chiar daca am ramas fara romani, ramane in continuare un us open foarte interesant care merita vazut.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.