World Cup 2018, faza pe terasă. Argentina – Nigeria 2-1: America de Sus

Ok, e clară treaba, opriți cercetările. După zeci de milioane de ani de evoluție, am am avut în sfârșit marele răspuns la întrebarea care chinuie sociologii din toată lumea de la începuturi până-n prezent: “De ce dracu’ s-au născut telenovelele în America de Sud?”. Păi unde să se nască, fraților? În Islanda, unde nu se desparte nimeni de nimeni din cauză că dacă nu se mai țin în brațe cinci secunde le îngheață bombeurile? În Senegal, unde nu știi unde-ncepe și unde se termină familia, deci practic orice relație este în același timp posibilă și imposibilă? În Polonia, unde filmele suave și mieroase cu Armando și Consuela s-ar transforma în sârmă ghimpată când intră-n scenă Grzegorz și Agnieszka?

Nu, doamnelor și domnilor. Telenovela s-a născut acolo unde se amestecă într-o tocană frenetică și absolut fabuloasă speranța pură, ratările cretine, iubirea până la proba contrarie, valoarea incontestabilă, impostura la fel de incontestabilă, despărțirile de zi și împăcările de seară. Nu există mediu mai bun pentru creșterea și înflorirea sentimentelor de ură și de iubire decât America de Sud în general și fotbalul din America de Sud în particular. Azi le iei posterele de pe pereți și le arunci în ghena internetului, mâine le cumperi la preț dublu și le lipești cu propriul sânge înapoi, cu sentimentul că nu contează nimic altceva în viață.

Embed from Getty Images

Azi ești convins că porcul e mort în coteț pentru ca mâine să învie biblic și triumfător, dansând tango pe tarla în două picioare după ce a fost la două minute să devină slănină. Iar fanii, fraților, fanii știu cel mai bine sentimentele astea, pentru că au pușcat arterele aseară prin Buenos Aires ca popcornul în cuptorul cu microunde.

Aceste cronici îți sunt oferite de:

Argentina – Nigeria 2-1

Știm deja rezultatele și cunoaștem mersul lucrurilor, așa că haideți să nu ne prefacem că scriem cronici grunjoase în care cititorii află scorul abia la final, ca-n ziarele epocilor trecute. Așadar, după ce în meciurile cu Islanda și mai ales Croația au zburat în picaj și-au dispărut văzând cu ochii de pe radarele calificării, argentinienii au profitat de faptul că celelalte două echipe din grupă s-au invitat reciproc la dans degeaba până s-a terminat piesa și au trecut mai departe în optimi de pe locul al doilea, deși au terminat grupa cu doar patru puncte, și alea adunate cu sita din nămol.

Embed from Getty Images

A fost o naștere foarte grea, ajutată și de faptul că frații croați și-au respectat moral fiecare pătrat roșu de pe steag și tricouri (și-s multe, nu-i ușor), învingând Islanda în contextul în care o victorie a mizantropilor Europei îi ducea în optimi pe Decânddracuștiuăștiafotbalsson și frații săi de undiță în locul lui Messi. Și mai ales în condițiile în care Croația era deja calificată mai departe. Că nu-i ușor să joci fotbal contra unor disperați care acuză jenă la bărbie din cauza lațului când tu n-ai nicio apăsare. Dar probabil că n-a fost nevoie decât de un mesaj trimis de Messi spre Rakitic în care ăla micu’ făcea o glumiță cum c-aruncă în Volga cheile de la vestiarul de pe Camp Nou al croatului. “Ce zici, Ivane, faceți și voi un gest frumos sau jucăm de la anul în Arabia Saudită, antrenați de Pițurcă?”

Embed from Getty Images

Bineînțeles că, pentru a atenta la calificare, Argentina avea nevoie însă în principal de un element care i-a lipsit crunt în primele două meciuri: să joace naibii fotbal. Sau, dacă se cere prea mult de la d-alde Mascherano, măcar să joace naibii fotbal Messi, că nu-i ca și cum ar fi prima dată când omul le-ar plăti colegilor de echipă salariile, primele de joc, primele de obiectiv și probabil și nota de plată la masă. Pentru că, privindu-i pe colegii lui Messi, sunt absolut convins că el rămâne ultimul nebăut când iese la bere cu colegii și că-i nevoit să-i conducă pe toți acasă.

Ei bine, Leon s-a cățărat din iadul pe care l-a explorat în timpul primelor două meciuri ale Mondialului și a scos capul afară din vizuină fix cât să le provoace reflux gastric nigerienilor. Era minutul 14 când Messi și-a adus aminte că-i Messi, nu Florinel Coman costumat în Moș Crăciun, și a inventat un gol la o fază care fără atingerile vâscoase ale argentinianului se termina în coadă de pește. Golul a fost ca o pizza perfectă (mi-e foame când scriu aceste rânduri, așa că răbdați-mă): preluare, control și șut cu piciorul drept, care în cazul lui Messi nu-i util doar ca să nu apară săracu’ om în poze ca un flamingo, cum se întâmplă în general cu jucătorii de fotbal (VIDEO). Pentru că la jucătorii de fotbal e-ntr-un fel, la fotbaliști e-n alt fel.

Embed from Getty Images

Și-a dat gol Messi și s-a bucurat regulamentar, arătând spre atmosferă și mulțumind mixului de oxigen și azot din aer, așa cum spune tradiția. Și s-au veselit agentinienii de parcă tocmai băgaseră nasul în sarmale după o zi de coasă. Și stadionul oală se făcu, iar Cristiano sughiță la a 782-a flotare a zilei. Mai ales că argentinienii știu că tot ce s-a întâmplat până acum la Mondial s-a întâmplat din cauza unui dop psihologic care aștepta tirbușonul lui Messi ca să dezvelească licoarea.

După ce a dat gol, însă, impresia generală a fost că fratele Messi a intrat din nou în formatul clasic de la Națională. Știm deja cu toții, nu trebuie să vă spun: dacă atunci când joacă pentru Barcelona e centrală nucleară, Leo se transformă la Națională într-un soi de circuit cu baterii AAA în care becurile par arse. Omul încearcă: culege mingea, o mângâie, o ia de toartă, o amețește, îi spune povești, îi cântă la mandolină, o bagă-n saună, îi face masaj. Degeaba, când e să-i dea drumul în lume, colegii din Națională se uită la minge ca găina-n țeavă și o bagă p-aia cu “Păi stați, că nu știu io cu d-astea, la mine la club nu primim pasele așa”.

Embed from Getty Images

1-0 a fost la pauză, iar repriza a doua nu a început fără ca același Messi să-i pună frumos în cerc pe-ai lui în fața camerelor din tunel, simulând o ședință tehnico-tactică ad-hoc. Mă rog, având în vedere viziunea strategică a antrenorului Sampaoli, e posibil ca argentinienii să folosească pauza în special pentru apucături fiziologice și să fie nevoie de reglaje tehnice fix când nu-i nebunul de față, că numa’-ncurcă, vorba ardelenilor.

Dar se vede treaba că viitorul lui Messi nu-i în antrenorat. N-au trecut decât cinci minute de la șezătoarea argentiniană dinaintea reprizei secunde și lui Mascherano i-a sărit discul, luându-l în brațe pe un nigerian cu îndeajuns de multă minte încât să și-o pună spre comparație lângă cea a lui Javier cap de fier. Acu’ nu zicem că tragerile și ținerile în brațe și fâstâcelile prin careu n-ar fi parte din ADN-ul fotbalistic mondial, da’ dacă știi că stau hienele de arbitri cu ochii cât volanul pe ecrane ca să-ți citească fiecare paraschivă, te calmezi și tu, că nu ești Pepe. În sfârșit, penalty pentru Nigeria, trage Victor Moses plictisit, 1-1 (VIDEO), adios Argentina mi amor no lo mereces, eres muy especial para mi, nadie te va a creer, es muy grave.

Embed from Getty Images

Adânciți în propriile gânduri de culoare închisă, argentinienii au uitat din nou că-s la Mondiale și-au început recitalul de pase la adversar, falturi cretine și joc dezlânat, adică au redevenit practic Argentina pe care-o știm cu toții. În același timp, nigerienii – care zici c-au fost selectați la Națională după un concurs prezidat de Usain Bolt – zburdau pe teren, cu John Obi Mikel căscând câmpuri gravitaționale printre cracii adversarilor.

Embed from Getty Images

A venit apoi momentul care putea să le rupă argentinienilor alimentarea de nava-mamă, lăsându-i să plutească pe termen nelimitat în spațiu. La o fază benignă în careul Argentinei, Marcos Rojo a dovedit calități implacabile în jocul aerian, respingând cu capul o minge în propria mână. S-au deschis cerurile arbitrajului video, turcul Cüneyt Çakır s-a aburcat pe ecranul ajutător de la mijlocul terenului, iar nigerienii se vedeau deja dansând toată noaptea prin Abuja, pentru că la 2-1 era clar că argentienii rămâneau fără presiune în instalație. Dar, în ciuda semnalmentelor, Çakır e arbitru, nu specialist în backspace, și n-a avut nevoie decât de trei secunde pentru a le face tuturor semn c-a fost o alarmă falsă și că meciul poate să continue (VIDEO). Pentru că așa scrie la regulamentul de fotbal, fraților: nu există henț decât dacă-i intenționat. Și știm cu toții că ultima dată când un jucător și-a trimis mingea intenționat cu capul în mână se întâmpla într-un Bistrița – Ceahlăul 5-4, când bistrițenii ezitau să marcheze golul victoriei, astfel că moldovenii au luat soarta jocului în propriile mâini la propriu. 

Embed from Getty Images

Trecuți peste AVC-ul cauzat de pauza de VAR, argentinienii au început să urce la război, lăsând în apărare femeile și copiii. Nigerienii au fost aproape să profite de autostrăzile căscate printre adversari, dar un amestec de ignoranță, inocență și naivitate au făcut ca ocaziile lor să rămână în final doar cifre pierdute în statistică. La fel ca participarea Nigeriei la Mondialul din Rusia, după cum urma să vedem în minutul 86, când din rafalele trase aiurea de sud-americani s-a desprins o schijă care a ajuns la fundașul central Marcos Rojo, adus de curenți și de foame în poziție de atacant în careul advers. Omul a pus piciorul perfect la o centrare perfectă, a împlântat parul lângă roșie (VIDEO) și a vizat pașapoartele colegilor, care mai rămân în Rusia încă cel puțin trei zile, până sâmbătă, când vom vedea și vom scrie despre o optime de vis: Franța – Argentina. C-așa-i când pe ăștia grei îi mănâncă-n crampoane, joacă finale în optimi.

Embed from Getty Images

Partea amuzantă în toată povestea asta e că, în meciul paralel (ăsta chiar există), Islanda apucase să egaleze Croația din penalty, iar un gol suplimentar pe final de meci al băieților blonzi ar fi trimis Argentina la cratiță. Minunea nu s-a mai întâmplat, pentru că Perisic e om de comitet, nu știe de glumă și urăște pescarii, drept pentru care le-a îndreptat cârligele și le-a lăsat manualul de fotbal în mreajă, să conspecteze lecțiile pe avionul spre Reykjavik. În miez de noapte, undeva într-un hotel din Rusia, niște englezi au pus la boxe la volum maxim God Save the Queen.

Embed from Getty Images

Franța – Danemarca 0-0

Apropo de Costel Câmpeanu și de vremurile în care fotbalul se dansa în loc să se joace, astăzi am văzut și primul 0-0 de la Mondial. A fost un egal de complezență între Franța și Danemarca, echipe care la scorul ăsta s-au calificat braț la braț în optimi. Nu a mai contat că Danemarca se califică de pe locul al doilea, pentru că pentru danezi important era să nu fie săriți de canguri în clasament. Și așa a fost, mai ales că – așa se întâmplă când piepteni știuca – Australia și-a luat oricum bătuceală de la Peru.

Embed from Getty Images

Tot răul spre bine pentru danezi, însă. Asta pentru că în optimi vor juca contra Croației, nu contra Argentinei. Înainte să-mi spargeți capul cu pietre în piața publică anunțându-mă triumfal că nu mă pricep la fotbal și că Croația lui Modric e ceva de vis, vă opresc din elan și vă asigur că aveți dreptate: în mod sigur nu mă pricep la fotbal, că nu degeaba scriu despre baterii și cratițe în cronicile meciurilor de la Mondial, și da, Croația lui Modric e ceva de vis. Doar că, dacă-l pui să aleagă cine să-i sape grădina în următorul tur, orice fotbalist cu creierii rămași cât de cât funcționali l-ar alege pe Modric în locul lui Messi. Măcar, dacă e să te bată, Modric nu-ți dărâmă valoarea de piață umilindu-te în prealabil.

Embed from Getty Images

A fost, așadar, ceea ce fotbaliștii numeau pe vremuri un teatru mut: un 0-0 care le-a convenit atât de bine ambelor echipe, încât probabil nici măcar nu s-au deranjat să-și vorbească despre subiect înainte de meci. Deși, dacă-i întrebi acum, francezii n-ar fi refuzat un autogol simbolic pe final de meci. Pentru că optimea Franța – Argentina de sâmbătă se anunță absolut delicioasă. Messi versus Griezmann, Aguero versus Mbappé și Dulce de Leche versus Crème brûlée. N-are ce să nu-ți placă.

Embed from Getty Images

N-ai voie să ratezi până la următoarea cronică:

Miercuri, 27 iunie
Mexic – Suedia (17:00)
Germania – Coreea de Sud (17:00)

Serbia – Brazilia (21:00)
Elveția – Costa Rica (21:00)

Mircea Meșter on EmailMircea Meșter on FacebookMircea Meșter on InstagramMircea Meșter on LinkedinMircea Meșter on Twitter
Mircea Meșter
A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.

5 Comentarii

  1. Bine definita forma actuala a jocului Argentinei. Amestec de haos si meserie, damblageala si virtuozitate. Totusi, apararea fuleaza rau de tot. Am citit cronica si am fugit mai departe, cum ai bea un esspresso care te face sa plescai de pofta.

    • Păi e bine, noi ne bazam pe Bogdan Stancu acum doi ani.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.