World Cup 2018, faza pe terasă. Franța – Argentina 4-3, Portugalia – Uruguay 1-2: Tristiano și Jaleo

Dacă în grupe mai merge să mănânci ciorbă cu furculița, în fazele eliminatorii îți trebuie o lingură mare și o mână de chirurg care să ducă zeama la gură. Au plecat acasă toate naționalele corectitudinii politice și au rămas doar băieții mari, vlăjganii, echipele care caută să câștige meciurile, nu doar să nu le piardă. E fix diferența dintre Pițurcă jucător și Pițurcă antrenor, dacă vreți neapărat o paralelă revelatoare.

Țin să fiu alături de casele de pariuri în greaua lor suferință și să le urez sănătate, noroc și multă putere de muncă în următoarele două săptămâni în care vor continua să jupoaie de bani pe toată lumea.

Primele două optimi au venit cu cod portocaliu de Playstation și au fost atât de suculente, încât Facebook-ul s-a umplut de ciupercuțe neavizate care nici măcar nu au așteptat să se termine ploaia ca să apară:

– Dacă-l scoți pe Messi din Catalunya, iese și Catalunya din Messi?
– Mai e Cristinel la fel de puternic fără aparatul de partid din spatele lui?

Embed from Getty Images

Ce soartă crudă trebuie să aibă băieții ăștia doi, săracii. Necăjiții de ei! Să meargă ei umăr la umăr toată cariera, să se depășească pe dublă continuă unul pe altul, riscându-și permisele, freza, barba și tatuajele (după caz), să tragă unul de altul până se-ntind peste toata istoria fotbalului, de-o să-i pomenească 68 de generații de tomulici de acum înainte. Să-i vedem zâmbind și să le învățăm bucuriile la gol cum am învățat ritualul scosului chilotului din fund la Nadal. Iar apoi, într-o singură zi, într-o zi de iunie umedă și urâtă ca sufletul lui Darth Vader, amândoi să ne arate versiunea tristă a fețelor. Brusc și în același timp, așa cum se cade. Cum e creștinește în fața fanilor însiropați și încinși ca reșoul. Asa a vrut zeul fotbalului (probabil Zidane, dacă ne întrebați pe noi): ca amândoi să părasească incinta în același timp, în același mod, sub acelasi fus orar.

Bine, dacă-l întrebi pe Cristinel, va zice că Portugalia lui a stat vreo 4 ore în plus la Mondial, deci el merită Balonul de Aur anul ăsta. Balon de Aur pe care probabil că-l va lua d-alde Varane, Marcelo, Casemiro, Sergio Ramos sau Lucaz Vazquez dacă lucrurile continuă în halul ăsta. Dar iar ne-ntindem. Să vedem ce-ați ratat și să ratăm ce-ați văzut. Ne cunoașteți, nu mai insistăm cu introducerile.

Aceste cronici îți sunt oferite de:

Franța – Argentina 4-3

Ies echipele din tunel și încep imnurile. Primul, șlagărul brânzeturilor. Cântă toți, se țin de după umeri unii pe ceilalți, se uită spre cer, le dă o lacrimă pe cerul gurii. Oamenii trăiesc fiecare vers al Marseillezei. E normal, doar dacă nu era Franța, jumătate dintre ei aveau pașapoarte incerte la ora asta. Deci băieții ăștia simt atât de intens momentul, încât se califică din oficiu în finala Eurovision a corurilor. Madrigalul e ulei de lampă, vă zic.

Al doilea imn, simfonia maradoniană. Jumătate de metru distanță între jucători, ca-n gardă la box. Unul zâmbește, altul e încruntat, altul mestecă o flegmă. Patriotic moment. Primele 30 de secunde ale imnului nici măcar n-au versuri, scena transmite a flashmob regizat. Pe banca de rezerve la fel, componenții lotului nici nu se ating între ei. O fi epidemie de varicelă în Argentina. Păi gata, fraților, e evident. E clar o diferență, mi-am zis perspicac, simțind victoria cocoșului înainte să se întâmple. Până la urmă, ultima dată când am verificat, fotbalul se juca în echipă, nu pe persoană fizică.

Embed from Getty Images

Dacă bara pocnită din lovitură liberă (VIDEO) și golul din penalty ale lui Gilletteman mi-au umflat orgoliul de fin analist sportiv TVR în călduri, golul egalizator al lui Di Maria m-a făcut să-mi capul în congelator ca să mă răcoresc. Ce diferență, frățioare? Nu-i nicio diferență, e fotbal adevărat, că doar n-am plătit abonamentul degeaba la televizunea publică. Ce spectacol face Argentina! Ce tehnică are Banega! Ce Angel e Di Maria ăsta! Ce egal mare a scos Islanda!

Dar stați așa, că nu e voie să trecem ca TGV-ul prin Sărățel înainte de a-i da Kylianului ce-i al Kylianului. Băiatul ăsta, care acum un an jumate era rezervă la Monaco, a ajuns să joace fotbal după reguli proprii, împrumutate pe buletin de la 100 de metri plat. Omul își aruncă mingea înainte vreo 20 de metri și-i da bice pe lângă fundașii adverși, fluturându-le urechile ca la elefanți. Degeaba încearcă ăștia să alerge cot la cot cu el. Usain Bolt ceva mai buzat al Franței trece de ei ca olimpicii de teze și le dă sa înghită praf cu lopata. Iar din momentul ăsta, pentru fundaș e ruletă și blackjack: fie Mbappé ajunge la minge și rămâne singur cu portarul, fie i se urcă ăia pe spinare și-l doboară ca pe urs.

Embed from Getty Images

Așa a fost și azi, când de-abia bătuse gongul. Apărarea argentiniană așezată pe teren de strategul absolut Sampaoli, acest Napoleon chel cu față de samsar si gesturi de dirijor eșuat, a fost atât de mirată de mișcarea asta a lui Mbappé, încât Marcos Rojo (pe care-l știți de pe banca de rezerve a lui United) nici n-a mai apucat să vadă că francezul o luase din elan spre ieșirea de pe stadion. Așa că i-a băgat falangele între spițe fix cât a fost nevoie ca arbitrul iranian să pună mingea pe var făra VAR (VIDEO). De aici, ne-am înțeles: Griezmann, gol, sărbătoare, bucuria aia de după gol care merită două cartonașe roșii pentru atentat la pudoare și estetică.

Embed from Getty Images

Apoi, Di Maria ne-a adus aminte la golul egalării, cu un șut de la 8 kilometri nord-vest luat de radar (VIDEO), că la Argentina joacă și alți artiști pe lângă Messi. Un Messi care în prima repriză a părut că repetă asiduu pentru rolul Omul Invizibil din viitorul episod X-Men.

Pauză cu 1-1 și cu două echipe care păreau un pic groggy la intrarea la vestiare. Cel mai bun pronostic în momentul ăla era un egal, pentru că francezii acuzau palma cu piciorul dată de Di Maria, iar argentinienii acuzau orice le pica la mână: gazonul, vremea, temperatura apei la duș, chirilicele din limba rusă, declinările verbului în limba spaniolă, poziția lui Pluto în Mercur retrograd sau comentariul de pe TVR. Toate argumentele erau în raza de acțiune, de zici că erau antrenați de Daum, nu de Sampaoli.

Embed from Getty Images

Dar oamenii l-au găsit la vestiare pe Messi, care se învârtea plângând în cerc între dușuri și bănci, murmurând repetat ceva despre unul, Andrès. Numai freze și mingicari aveți în cap. Nu-ncepe bine acțiunea după publicitate și intrăm direct în punctul culminant: Messi trage la poartă mai degrabă leșinat decât convins, mingea se lovește ca de noptieră de un tovarăș pierdut pe orbită prin careu și se face 2-1 pentru Argentina (VIDEO). Nimeni nu înțelegea cum s-a ajuns aici, dar cu fotbalul nu poți să vorbești, fotbalul nu-ți raspunde. Și uite cum e viața: dă Messi pasă de gol fără să vrea? Dă. E 2-1? Este. Se bucură argentinienii? Se bucură. Se bucură argentienii prea devreme? Oooo, da.

Embed from Getty Images

Nici n-a apucat bine Messi să dispară iar de pe radar ca avioanele Malaysia Airlines și francezii au pornit din nou mașina de saucissons care intrase în grevă. Din mirare în mirare, au venit cele 10 minute în care Franța a pus trei bastonașe pe velina argentinenilor. Trois petit bastoneaux.

Deși marcat de Pavard, un băiat cu care te împrietenești doar ca să-ți dea numărul de telefon a lu’ soră-sa, primul gol a părut desprins din Matrix, filmul în care nu există lingură. A prins copilul un șut cum am văzut doar în desenele animate japoneze: un exterior biomecanic din voleu care a trimis mingea cu efect bețiv în tavanul vinclului (VIDEO), urmând o traiectorie superbă pe care de azi se vor chinui s-o analizeze la microscop fizicienii contemporani, ocupați până acum cu neutroni și alte fleacuri.

Embed from Getty Images

Următoarele două goluri i-au revenit Maglev-ului Mbappé (VIDEO), personaj Marvel în timpul liber, care la al doilea a prestat iar o Usaină printre băieții cu care Mascherano joacă rummy în cantonament (VIDEO).

Imediat după ce s-a făcut 4-2 pentru Franța, bravul selecționer argentinian a mutat inspirat și i-a trimis pe teren, la pachet, pe Higuain și Dybala, să forțeze, natural, egalarea. Normal că nu, fraierilor, Higuain si Dybala n-au jucat deloc, unde vă credeți aici, la Mondiale? A jucat în schimb Meza, care pentru Sampaoli e cam ce era Șoavă pentru Pițurcă pe vremuri. Abia Aguero a prins un sfert de oră în care n-a apucat decât să stea nemișcat la centrarea lui Messi care i-a picat din cer în cap și apoi direct în gol în minutul 93 (VIDEO), cu 60 de secunde înainte ca cea mai relevantă statistică din dreptul Argentinei să devină suma plătită pe biletele de avion retur spre Buenos Aires.

Dar nu-i momentul să vă faceți griji, totul e sub control: Maradona a mai stă câteva zile, doar are de terminat punga primită de la Moara Gliga.

Embed from Getty Images

Embed from Getty Images

Embed from Getty Images

Uruguay – Portugalia 2-1

Au ieșit portughezii de pe tunel cu un echipament atât de alb, încât strălucea aproape la fel de puternic ca cel al Madridului. Probabil ca să nu fie indus în eroare copilul nației, care când joacă în vișiniul tradițional al Portugaliei se crede la Rapid. Păcat de albul ăla (It’s a Tide Ad, bineînțeles) căci doar patru minute au rezistat coatele lui Cristi Ronaldu nemurdărite de noroiul faultului. Iar când Cereul se murdărește, omul nu se mai poate concentra pe treabă, iar Portugalia suferă. Iată ce scurt e drumul metaforic între trofeul de la Campionatul Mondial de fotbal și scurgerea mașinii de spălat. N-ai fi crezut așa ceva.

Embed from Getty Images

Pentru că Cristuț era ocupat să vadă dacă noroiul rusesc se numără între cele mai frecvente 99 de pete, Cavani și Suarez au ștricălit în minutul 7 un un-doi atât de larg, încât topografi din lumea întreagă vor folosi faza ca studiu de caz (VIDEO). Triunghiul de pase pe toată lățimea terenului s-a terminat cu un venga mamacita faci favor pe falca dreaptă a atacantului lui PSG. 1-0 pentru Noua Argentină. Că de vechea ne lămurisem cu vreo 3 ore în urmă: are nevoie de revizie, cu schimb de ulei și filtre.

Embed from Getty Images

Au urmat o mână de scurtmetraje regizate de căderile de calciu ale lui Suarez, dueluri pe viață și pe moarte la 50 de metri distanță de ambele porți, șuturi ronaldiene blocate într-o riglă distanță și orice alte metafore care se pot traduce în nimic concret la nivelul eficienței. Asta e, au plecat nemții și ne-au rămas artiștii ăștia: pune-i să muncească la oră fixă și-ți șutează cu șpițul în mufarină. Nu le zici tu cum și când să dea goluri, asta e treabă de chef, de apăsare, de vezică, de penel, de gleznă, de talent. Neamț obosit ce ești, ce-i cu întrebarea asta?

Embed from Getty Images

Până și golul egalizator al fostului soț al Oanei Zăvoranu tot din nimic a apărut: un corner la toată lumea a sărit, dar la care mingea s-a izbit de fruntea cea mai creață (VIDEO). Ne-am amintit că omul Pepe chiar face treabă din când în când: dacă vă aduceți aminte de acum doi ani, pe când nu ne guvernau crocodilii, Pepișor (al lui îl mai strigă și Pepuță, dar e o trabă intimă, de familie, valabilă doar în Portugalia) a fost omul meciului în finala câștigată de Portugalia la Euro 2016. Acestea fiind spuse despre omul Pepe, trecem la creatura Pepe, mai sălbatică decât un șacal încrucișat forțat cu un hipopotam. Despre care preferăm să nu ne aducem aminte, că aici scriem cronici onorabile, nu facem un Best Of al Știrilor de la ora 5. Deci gol Pepe cu capul și gata, nu mai insistăm, că oricum omul e nervos acum și e posibil să iasă nasol.

Embed from Getty Images

Dominarea din ce înce mai apăsată a Portugaliei a funcționat însă ca urina contra vântului. Iar în minutul 62, toate sandalele lusitane aveau stropi pe ele. Cavani o cotește din nou și se face 2-1 pentru Atletico de Sud (VIDEO) într-un moment atât de important al meciului, încât Messi începea să răsuflat ușurat: “Balonul de Aur nu-i al meu, da’ nici al strămoșilor strămoșilor lui Eusebio”, a fost auzit Leo delirând în timp ce-și împacheta loțiunea de barbă în bagaje.

Embed from Getty Images

Între timp, cu timpul în sprint spre final, a intrat și Quaresma, acest Sânmărtean iberic și ceva mai desenat, dar exterioarele lui n-au avut cu ce interioare să se congrueze, așa că povestea Portugaliei în Rusia s-a încheiat la fel de prematur ca șansele duamnei de a ieși următorul președinte. S-a agitat Ronaldo, nu zicem că nu s-a agitat, departe de noi acest gând malefic la adresa omului care a pus gelul în flagel. Ba chiar, după ce că și-a cărat echipa în spate până acum, a fost nevoit să-l care și pe Cavani (VIDEO), care a ieșit de pe teren șchiopătând ca un veteran de război care și-a dus țara până-n inima tranșeelor inamice și apoi se întoarce acasă să culeagă aplauzele și cireșele din curte.

Embed from Getty Images

Spre final, Portugalia ne-a arătat tuturor că poate să atace fără să câștige, ce de apărat cu victorie am tot văzut de la Euro 2016 încoace că se poate.

Uruguay și Franța merg mai departe să se bată un sferturi. Din păcate pentru noi toți, optimile nu au finală mică, să-i vedem pe balaurii ăștia doi cum se salută respectuos si anorganic la început de meci doar pentru a mai foșni niște celofan în capul istoriei. Gata, cifrele si roboții au plecat acasă, ne-au rămas viorile și mandolinele să ne țină de urât până colo, spre mijloc de iulie.

Am fost Nicolau Tomulică, iar până data viitoare sper să n-auzim de la catastrofic în jos.

Embed from Getty Images

Embed from Getty Images

N-ai voie să ratezi până la următoarea cronică:

Duminică, 1 iulie
(Optimi de finală)

Spania – Rusia (17:00)
Croația – Danemarca (21:00)

Toma Nicolau on Wordpress
Toma Nicolau
Toma Nicolau este un fel de Mircea Meșter, doar că-i moldovean, un pic mai suplu și n-are permis. A jucat 15 ani fotbal de performanță și a reușit să adune în acest timp 400 de milioane de euro în bani de Monopoly. De 8 ani e blogger de sport și organizează Bloggers Lan Party, motiv pentru care își continuă cariera de jucător de fotbal în format electronic.

5 Comentarii

  1. Te propun pentru o teză de doctorat cu privire la neosemantica virtuală. Te păsatrez în lista de evoluții!

    • Să fie frumos și estetic sănătos, practic.

  2. “Zeul fotbalului (care e Zidane daca ne întrebați pe noi).” Mi a plăcut asta. Pentru mine Zidane e cel bun din istorie. In finala campionatului mondial din 98 țineam cu Brazilia iar Zidane mi a aratat ce înseamnă să fi cel mai bun. Euro 2000… Și a carat Franța în finala și în 2006… Mi a arătat ce însemnă să conduci o echipă. Și tot el a pierdut finala. I a fost iertată. Apoi s a apucat de antrenat… Chiar că zeul fotbalului.

  3. E un pitic urechet la Uruguay. A scos multe de mingi din picioarele portughezilor gata sa puna latul si s-o bage in poarta, venind din spate, aruncandu-se ca omul-ghiulea de la circ. El si nca unul au respins cu capul de la firul ierbii, deci se poate. Poate se gaseste ceva si pentru el. Plus fundasii laterali, energici si devotati pana la salbaticie. Pe Godin il stim toti, Bumbescu Atletic- nu cade mingea, fara sanse pentru adversari sau coechipieri. Scripta Bonito, Mircea.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.