Australian Open 2020, faza pe tușă. Semifinale: Thiempuri noi

Se dă o familie cu mulți frați. Dintre ăștia, trei sunt cei mai mari. La vârstă, că la înălțime mai sunt niște molizi prin familie, dar sunt buni doar să bată cuie. Ăștia trei apasă întrerupătoarele în casă de ani de zile, îi trimit în șuturi pe ăia mici la culcare de fiecare dată când bagă ăștia Tom și Jerry pe TV și le fură torturile de câte patru ori pe an încă de când au învățat să-și șteargă mucii cu mâneca. Habar n-au ăștia ce-i ăla tort.

Într-o zi, mărunțeii se trezesc în sfârșit singuri acasă. De spaimă că au pus în sfârșit mâna pe joystick, nu apucă să se bucure de casă și cad lați de emoție și fericire în patul din dormitor. Și stau așa, lați ca clătita, cu ochii făcuți baobab, fără să aibă habar că-n frigider zace ditai tortul. Se prinde unul dintre ei în final că-i rost de diabet, doar că fix în momentul ăla intră unul dintre băieții mari. Deznodământul acestuiei superbe telenovele va fi aflat duminică, vă zice Meșter ce și cum atunci. Deocamdată, să ne ocupăm de ăia doi lați care au avut casa pe mână și au ales să bată diapazonul în vid în loc să demonstreze că pot fi, la o adică, stâlpi.

Aceste cronici îți sunt oferite de:

Dominic Thiem – Alexander Zverev: 3-6 6-4 7-6, 7-6

Cu siguranță nu pare – și nu pare pentru simplul fapt că nu mă cunoașteți, de fapt – dar eu și Thiem am trăit ziua în același fel. Eu din București, el de la Australian Open. Să vă povestesc.

Pentru amândoi, ziua a început prost. Eu n-am prea mâncat, iar Thiem a mâncat cu trei sarmale mai mult decât își propusese la o cumetrie. Și-a dat silința, dovadă fiind șuvițele de nănașă pe care le-a purtat și astăzi cu mare mândrie. Așa că, în prima lui semifinală de AO, Thiem s-a prezentat la ghișeu cu racheta plină de paiete și fără prea multă vlagă, trezindu-se în mijlocul unui set pierdut în timp ce eu constatam cu stupoare că astăzi este ultima zi în care puteam să plătesc la jumătate o amendă primită de la Poliția Rutieră. Situații absolut identice, după cum v-am spus.

Embed from Getty Images

S-a greșit mult în meciul ăsta. 73 de erori neforțate, dar niciuna mai mare decât a mea, care am decis să merg la un Oficiu Poștal pentru amenda aia. Îți poate fi milă de Zverev care se ceartă cu divinitatea din scaun, cerând încă un challenge pe lângă alea pe care le-a cheltuit aiurea, ca banii dați pe lanțuri, dar puține lucruri sunt mai rele decât să fii trimis de la poștă la trezorerie și apoi la primărie când tu vrei să dai, nu să iei.

S-a jucat anapoda. Atipic și complet nesuferit pe alocuri. A plouat cu break-uri în primele două seturi până când a început să plouă pe bune în arenă, ceea nu e atât de îngrijorător pentru un tenismen de talia lui Thiem, dar e foarte problematic pentru unul ca Zverev, care de la cei 39 de metri înălțime începe să fie deranjat devreme de căderile de precipitații și se irită la fundel înainte ca ceilalți să înțeleagă motivul.

Embed from Getty Images

În final, a ieșit soarele pe strada mea și pe a lui Thiem: în timp ce el găsea trufe în oala cu rumeguș în care își juca meciul, seturile au început să îi cadă în poală zâmbitoare, în timp ce eu descopeream soluții incredibile pentru probleme imbecile: cum afli unde îți plătești o amendă dacă te afli într-un oraș în care nu ai reședință? Oprești în trafic o mașină de poliție, îi rogi să nu îți dea amendă pentru gest și îi întrebi ce naiba e de făcut când idioții par să învingă. Și îți iese. Afli.

Exact cum a aflat și Thiem că tenisul e un sport mișto chiar și fără să îl joci. Uneori, capacitatea de avea inițiativa (nu neapărat în construirea jocului, ci în surghiunirea lui), e un drum bun către dreptul de a te rezema de trofeu. Cu serviciu așa cum orice părinte își dorește pentru odrasla lui, Dominic și-a putut ține dreaptă scara cu care a tot urcat la fileu. Iar cu un Zverev pus pe plantat mingi la umbra sitei, treaba a devenit automat ceva mai simplă. Una peste alta și peste speranțele la trofeu ale neamțului, Thiem merge în finala în care așteaptă în poziții de yoga tătuca hard-ului. Pe care Dominic l-a bătut în ultimele două meciuri directe, dar cu care încă are bilanț contabil negativ.

Embed from Getty Images

Nicholas Ionel/ Leandro Riedi – Mojolaj Lorens/ Karlis Ozolins: 6-7(8), 7-5, 10-4

Nu ne putem abține dacă nu aducem din Australia un trofeu. Ok, e unul din turneul de copii, deci de pus lângă coronița de clasa a 8-a și diploma de la Olimpiada de Lucru Manual, dar trofeele nasc trofee, cum ar zice plăcuțele pe care le are lipite Rafa pe holul spre dormitor. De data asta, argintăria vine din turneul de dublu juniori, unde Nicholas Ionel a cântat la țambal cu colegul de bancă, elvețianul Leandro Riedi, cu care a întors scaunele juriului.

Sunt destul de sigur că băieții ăștia doi au făcut un meci foarte bun, dar nu pot să fiu 100% convins de asta: am văzut partida asta în paralel cu Thiem-Zverev. Și ar fi fost bun cam orice ai fi ales să vezi în paralel cu Thiem-Zverev. Ce sunt sigur e că la clasa pregătitoare de dublu nu au existat niciun lanț ciudat sau vreo coafură care să îi califice pentru momentul relansării trupei ASIA, așa că mi-e clar: Nicholas e bun și are anturaj de calitate elvețiană. Cam de nivel de Grand Slam.

View this post on Instagram

Australian open doubles champion

A post shared by Ionel Nicholas David (@nicholas_david_02) on

Nicholas are 17 ani, l-am ratat la turneul Red Bull Next Gen din vara anului trecut (asta pentru că nu a fost el; noi am fost pe baricade și puteți vedea aici cum am împărțit dreptatea), dar a avut un 2019 de pus în rame făcute de Patzaichin: în 7 săptămâni a băgat la ghiozdan 4 titluri ITF consecutive, a înșirat pe sârmă 20 de victorii și a făcut parkour prin clasamentul ATP, unde s-a cățărat de pe 1182 până pe 617. La ora la care voi citiți asta, iar el face loc în vitrină pentru trofeu, Nicholas e pe 552. Și tot 17 ani are.

Meciul de azi? Vecinii de peste fileu au câștigat primul set, dar păzea la copilul nostru și al părinților lui, că are forehand cât să trezești locatarii Top 100 ATP. Nicholas e ca un titirez pe teren, nu stă locului nici cât să îi iei numărul de pe plăcuțe și a avut noroc de coleg cu lecțiile bine învățate, pentru că în setul 2 au făcut break la fix 6-5, iar în super tiebreak a spart norii și au oprit ploile adversarilor. Bravo, copii. Și un sincer „Veniți de ne salvați!”.

De consumat sâmbătă dimineața la Australian Open:

Finala feminină
10:30 S. Kenin – G. Muguruza

Încă de la o vârstă foarte fragedă, Radu scotea praful din covoare folosind reverul cu o mână și turna ciorbă cu polonicul pentru a învăța să servească, însă a renunțat la tenis după ce și-a dat seama că, practicându-l, ar compromite viitorul acestui sport. S-a concentrat pe scris pentru că îl face să se simtă de parcă ar fi în fruntea clasamentului ATP: toată lumea îți comentează performanțele și toți știu sigur că s-ar descurca mai bine decât tine.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.