Belgia – Italia 1-2

Gașca Azzurli

Nimic nu este întâmplător, nici măcar absența nemților, francezilor sau a românilor din semifinale. Totul merge lubrifiat, trăim clipe tricotate de subconștient și prezentate apoi ca fapte de viață nou-nouțe. Părem actorii unor filme turnate cu bani de la stat și difuzate până la saturație și în comunele anonime din Bărăgan, cum se întâmpla până în zorii anilor ’90. E un delay la care ar trebui să lucreze savanții, simt că suntem trași pe sfoară.

Ca să nu sunați deja la 112 – chiar vă sunt recunoscător că-mi doriți binele – vin cu o întrebare pervers de retorică: nene, nu e ciudat ca, după ce noul antrenor de la FCSB, Todoran, lăuda condițiile clubului patronat de Gigi, spunând că se simte la Berceni ca pe Marte, miliardarul fistichiu Bezos să ia hotărârea de a da o raită în spațiu? Și nu pleacă singur, și-a tras în echipă o domnișoară aventurieră de 83 de ani.

Atenție! Suntem prea stresați de creșterea economică antrenată încă de la Copii și Juniori de Florin Cîțu, altfel ni s-ar împroprietări chakrele cu ditai informația. Am capta ușor semnalele necesare. Viitorul ne-ar spune deja cine a luat trofeul, dacă s-a ajuns la 11 metri în finală și cu cine a semnat în august 2021 Jérémy Doku, un tilicar din Belgia de numai 19 ani luat în lot doar ca să care troller-ul familiei Hazard. Umflatul de Eden nici nu s-a complicat cu bagaje, are doar căștile pe urechi, căci șosetele și bicul de bărbierit sunt printre papornițele fratelui Thorgan care a făcut câte ceva pe la Euro 2020.

Revin la Doku. Mânzul urmărit pe DVD de Rennes, ca să fie transferat pe 26 de milioane de la Anderlecht, ne-a reamintit main-motivul care ne ține lipiți de activitatea cu minge lovită voluntar cu ciolanul inferior și neintenționat cu rasoalele superioare: dribling, adică depășirea prin fentă sau viteză a obstacolului uman răsărit în calea spre obiectiv.

Cronicile de la Euro 2020 îți sunt oferite de Epson

Belgia – Italia 1-2

Nu puteai lăsa doar umplutură în sferturile ediției lăudate excesiv de colegul Manțog, era nevoie și un pișcot lângă vișinata de casă Elveția – Spania. Pe aceeași tipsie se răsufla și berea neflitrată de abație Ucraina – Anglia. Somelierul din mine așază spumantul în dreptul derbiului de la Munchen, chiar dacă belgienii au roit deseori ca musculițele de oțet, neînțelegând formula fermentației. Lukaku, altfel un fin degustător, a dat pe gât ca haplea, i-a lipsit finețea. I-o fi fost sete, dar asta nu înseamnă să verși lichid pe tricou. Poate o vrea și ăla mai departe, interesat e și domnul din linia mediană, se văd degete ridicate și de pe linia de 16 metri. Trei secvențe definitorii l-au avut în prim-plan sâmbătă seară: o bicicletă, mai degrabă mountain bike, continuată cu șut parat de Donnarumma, apoi o execuție de lângă poarta goală, cu Spinazzola care se opune golului, bându-i și paharul până la rădăcina piciorului.

A mai fost una. I-a căzut mingea ca de pe acoperiș, din centrarea lui Chadli, în consecință n-a nimerit-o, cu toate că era la numai doi pași de țintă. Nu mă interesează golul de la punctul lavabil, un vârf ca Romelu e creat pentru provocări, nu ca să execute penaltiuri. Iar lovitura de pedeapsă fusese obținută șmecherește de copilul lăudat mai devreme, Doku, puști de care nu auzise nici măcar analistul tehnico-tactic Victor Pițurcă.

Chiar dacă această parcelă de text îi trebuie arendată Italiei, nu mă pot abține. Jérémy Doku va găsi de acum încolo multe scrisori de admirație din partea personalului TESA al clubului francez la care joacă: “Cher enfant, dacă nu te vindeau ăștia pe mulți bani după Euro, nu ne mai luam atâta vreme salariul la zi. Să-ți dea Dumnezeu sănătate și frizerul șampon!”

Foto: IMAGO / AFLOSPORT

Di Lorenzo mai avea un pic și suna acasă, era nevoie de întăriri de fiecare dată când balonul ajungea la jemanfișistul care trebuie să fi amânat BAC-ul pentru a participa la turneul final. Se întâmplă și la case mai mari, iar satisfacțiile pot fi însutite. Mirel Rădoi, de pildă, a îmbrățișat modelul și, iată, a ajuns selecționer.

Stați așa, promisesem că e și despre Italia aici. Gașca lăudată de toată lumea, cu toate că în grupă nu jucase cu nimeni, întâlnea turnesolul în laboratorul fotbalului continental. Dacă lași “Diavolii Roșii” fără cornițe, speri și la cupă, dacă nu, trebuie să-mi achiți cu dobândă toate epitetele vărsate cu generozitate pe parcursul competiției. Nu e cazul meu, am fost sceptic, dar mă număr printre excepții. Or “Azzurii”, de o zburdălnicie ofensivă parcă fără precedent, au făcut salam din drăcușorii transformați într-un soi de Columbie a lui Pélé, din deceniile precedente: sunt înspăimântători doar pe hârtie.

Altădată, Italia zidea până la grinzi și aștepta imperturbabilă să te împiedici ca să-ți fure cheia și să te lase pe afară. Sâmbătă, fără să fie nevoie de planuri de construcție sau de saci de ciment, Bonucci a împins mingea cu abdomenul în poartă, VAR-ul a remarcat un ofsaid, apoi Barella, exact ca preșcolarul neastâmpărat căruia îi explici juma’ de oră că la restaurant trebuie să fie cuminte și să rămână pe locul său, a luat în cap mușamaua și vesela mesei la care lâncezeau Thorgan, Vermaelen și Vertonghen și l-a trimis la bucătărie pe șeful de sală. Pe Courtois. Mențiune: Verratti uneltise cu simț de răspundere. A recuperat într-o zonă periculoasă și a pasat cum nu mulți mijlocași sunt în stare. Vedeți-vă de treabă cu Locatelli, nu e nici pe sfert în comparație cu titularul lui PSG!

Foto: IMAGO / ActionPictures

Paranteză virală. Immobile e ca și intrat în istorie, rămâne să stabilim și cauza. Nicolae Paulescu a descoperit insulina, atacantul lui Lazio Roma pare și mai bun, e un pionier al medicinei viitorului. Chiar înainte de primul gol, s-a dat călcat de tren în careu, ai lui l-au ignorat, au deschis scorul și au fugit la gard, momente de glorie în care bietei victime i-au revenit brusc pulsul și vigoarea. Nu-l mai durea nimic și țopăia ca iepurașul la sacoșa de morcovi. Înduioșător.

Gata cu apoziția și fac încă o dată recurs la istorie, la statistică și la Helenio Herrera, la celebrul catenaccio. Asta o fi crezut și echipa lui De Bruyne, că squadra, după gol, își pune ceasul s-o trezească în minutul 95. Nici vorbă. A făcut 2-0 printr-o fază de cuceritor de teritorii redusă la scară microscopică. Napoletanul Insigne l-a driblat scurt pe Tielemans și l-a provocat la un duel psihologic pe goalkeeperul Belgiei. Erau douăzeci și ceva de metri între ei. Și vreo trei fundași:

– Grande Thibaut, ce zici, îți atârn și eu o minge în plasa aia? Abia ai văruit, este? Când n-ai nimic în cameră, mai e și ecou. Am ceva pentru tine.

– Stai liniștit, te doboară ai mei cu pliciul, piticule!

– Dacă tăceai, Dino Zoff rămâneai.

Și micuțul, profitând de pașii înapoi de gheișă ai adversarilor, i-a agățat o icoană în colțul din stânga sus. Exorcizarea nu e la îndemâna oricui și n-o realizezi bătând din palme.

Foto: IMAGO / ActionPictures

Ipoteză antropologică, și acesta poate fi motivul eșecului băieților întorși acasă fără coarne și coadă. Luați Google-ul și minunați-vă cât de mult seamănă antrenorul Roberto Martinez cu Ilie Bolojan, liderul PNL Bihor, ins bine văzut, dar la fotbal nu te califici nici cu toate fondurile europene vărsate de instituțiile de la Bruxelles.

Elveția – Spania 1-1 (2-4 la penaltiuri)

Ați fost vreodată la vreun meeting la Bursa Română de Valori, la ministerul nu-știu-care, într-o clădire cu măcar douăsprezece etaje, în care se desfășoară o ședință cu zeci de participanți, și să aveți probleme la intrare? Te găsește un steward, te măsoară din cap până-n picioare, se chiorăște pe o listă și nu-ți găsește locul.

“Așa, bun. Dumneavoastră unde mergeți?”, iată salutul insolit al Spaniei pentru muncitorul elvețian echipat în țoale de inspector. Categoric, era așteptată Franța, cum să inviți la o întâlnire a alcoolicilor anonimi pe unul care bea doar suc și ronțăie ciocolată? “Vă rog, ieșiți, haideți, ați greșit intrarea!” Cu ideea asta au jucat nedemnii urmași ai lui Xavi și Iniesta împotriva unei brave formații rămase în zece din minutul 77 până la departajarea de la 11 metri.

Nu e indicat să vă luați după nea Piți, care a clamat la televizor, într-un decor de gală, că golul încasat de Spania a fost „cam panaramă”. Cam tot meciul s-a derulat astfel, utilizatorii versiunii ilegale de tiki-taka devenind realmente periculoși numai după eliminarea lui Freuler, cu precădere în prelungiri, când portarul Sommer și-a făcut rost de un nou contract. De ce-ai mai sta la Mönchengladbach, în afara cupelor europene, de ce nu ți-ai face vânt în altă parte la capătul unui meci în care ai scos șase-șapte mingi grele, inclusiv un penalti? Și despre cartea de muncă a fotbaliștilor e un turneu final, nu poți doar să stai cu ochii în DVD-uri pentru a-ți întări axul și benzile.

Foto: IMAGO / Marca

Lipsiți de căpitanul Xhaka, suspendat, de Embolo, accidentat în toiul reprizei întâî, și de colegul trimis mai repede la cabine, cantoanele inimoase au rămas fără electricitate la stabilirea deznodământului. Colegii lui Shaqiri aveau pregătit stick-ul cu 11 metri de la partida precedentă, cu Franța, însă n-au avut unde să le descarce. Se luase lumina și au dat și ei la nimereală. N-au prea nimerit, erau storși.

Și cât de bine jucaseră după egalarea din minutul 68, acel gol “cam panaramă”, când Shaq finaliza din pasa lui Freuler! Nebunia se consumase cu o fracțiune de secundă mai devreme, mingea lovindu-se cu putere de popicele Laporte și Pau Torres. Deh, Sergio Ramos e bun pentru Paris, nu spurci Furia Roja cu el.

Aveam impresia că mi-a scăpat ceva. Da, golul spaniolilor. Sau autogolul acestora, că li s-au tot servit la Europeanul cu numele anului precedent. După un corner, Alba, profitând de apărarea într-o apă a elvețienilor, a șutat în Zakaria și reconfigurarea traseului mingii, mai ales în câțiva metri, exonerează orice portar de pe Terra. Dacă Jeff Bezos găsește altceva în Univers, e liber să ne transmită. Apropo de cornere. În era Spaniei autentice, loviturile de colț erau aruncate la coș, aveau valoare de ambalaj. În schimb, jocul gândit acum de Luis Enrique listează fazele fixe la bursă. Tiki-taka și cornere, o combinație împotriva naturii, e tigru cu marsupiu sau cămilă la sacou și cravată.  

Foto: IMAGO / Marca

Cehia – Danemarca 1-2

E calambur, are și potențial de operă literară. Dacă în ’92 erau luați de pe plajă și deveneau campioni continentali, danezii au fost cocoțați la Euro 2020+1 pe o ditamai plagă. Căderea lui Eriksen a fost mai mult decât o scenă dramatică, a fost lecția de viață că fotbalul este doar fotbal, adică bucuria de a juca fără așa-numita presiune, fără să te gândești cum e să te bată acasă Finlanda, chiar la debutul întrecerii, și fără să te mai crucești că Braithwaite al tău își ia salariul de la casieria lui FC Barcelona. Senini, bucuroși, iubiți de fani no matter what, vikingii sunt și beneficiarii prin deviere ai unor servere de rugăciuni îndreptate spre Copenhaga. Nu toată lumea îi reținuse numele lui Christian. Instinctiv, alde gură-cască de pe toate continentele (acum se uită și nevestele care consumă telenovele or Survivor) s-au uitat spre cer și au zis ceva pentru Danemarca. Na, o vedem scăpată în semifinale. Noi ne doream doar binele tipului de la Internazionale Milano. A folosit careva numele clubului italian? Nț. E încă o dovadă că Boss-ul de peste norișori nu le are cu sportul-rege.   

Foto: IMAGO / Ritzau Scanpix

Pentru cehi n-am habar ce vrăji s-au făcut, nici pe ei nu-i recomanda mare lucru pentru o asemenea fază avansată a bătăliei. Meciul Cehia – Danemarca, în sferturi, putea maximum să fie transmis la radio de Ilie Dobre, întrucât televiziunile trebuie să fi pierdut mulți bani cu o asemenea producție. Cu toate că artiștii și-au dat silința. Războiul lumilor dintre englezi și nemți, prin comparație, a avut doar afiș și pauză publicitară.

Așa cum la pomul căruia i se face un PR ieșit din comun nu trebuie să te duci cu sacul, nici în deșert nu e bine să ai mașina full de navete de bere. Niciodată nu se știe cum răsare o terasă cu dozator și mititei cu muștar. Danemarca a înscris prima prin Delaney, cap din 10 metri, după o fază devenită specialitatea casei în Spania. Da, după un corner. Și tot echipa care ieșise din grupe cu doar trei puncte a făcut 2-0 cu un procedeu devenit piesă de muzeu în cantonamentul naționalei iberice: centrare cu exteriorul piciorului drept din flancul stâng, în viteză. Maehle și-a permis o asemenea impietate, iar colegul său din atac, Dolberg, a găurit plasa din 6 metri.

Partea a doua a plecat din latul lui Schick, o vedetă a campionatului, care a înscris printre picioarele lui Vestergaard. Cehia paria că se poate pregăti de prelungiri, eventual de victorie în 90 de minute, era datoare să și demonstreze că asaltul său nu e oratorie și nimic în plus. N-a izbutit. A încercat, s-a zbătut, dar se turnase mămăliga la Praga. Schmeichel a scos din plonjon un balon pregătit de logodnă cu fruntea lui Soucek. Cam atât, iar Cornelius, Ronnow, Lossl, Skov și Wind sunt eligibili pentru semifinale. Pe canapea se află Ronaldo, Mbappé, Lewandowski, Muller și Chiricheș. Incorectitudine, numele tău e format din șapte silabe. Este că ați încercat să mă prindeți? N-are nici șase, nici opt.

Foto: IMAGO / Ritzau Scanpix

Ucraina – Anglia 0-4

Legenda spune că vecinii noștri care și-au făcut treaba pe Arena Națională erau prin duty-free. Plecau înapoi la Kiev:

– Scârțarii ăștia de români dau parfumurile astea la niște prețuri! Bă, ce bine era să ne calificăm și noi, păcat că n-am trecut de austrieci.
– Da, frate, și ce mă bucuram când i-am bătut pe săracii ăia din Macedonia de Nord! Chiar, bă, noi de ce nu ne zicem Ucraina de Est?

Glumițe de fotbaliști relaxați, nu mai spera nici nea Mircea (Meșter, nu Lucescu) să se califice ai lui Șevcenko. Până la Suedia – Polonia, 3-2, când avionul cu Yarmolenko și Yaremchuk a fost deturnat cu tot cu suveniruri. Optimea cu suedezii s-a rezolvat la spartul târgului, niște ca și plecați la domiciliu forțând cu succes lista sferturilor de finală.

Foto: IMAGO / PA Images

Cei mai haioși suporteri ai fotbalului sunt românii care țin cu Anglia. Și ei folosesc mantra “It’s coming home”, în ciuda regretabilului fapt că e o eroare de optică. It’s going, not coming, voi tot cu FC Botoșani și Ronaldo Deaconu rămâneți, fraților! Bine, ideea e că englezii se păcălesc strașnic dacă vor lua partida de duminică seară ca reper. Argumentul lor forte este stadionul propriu pe care vor juca penultimul act cu Danemarca, habar n-am câtă energie s-a strâns în jurul nordicilor. Și mai e unul, li s-a dezghețat atacul. Mai dăduseră în ultimii doi ani goluri multe cu San Marino, 5-0, și Islanda, 4-0, alți indicatori falși.

Criteriul Sterling e de luat în calcul de următorii adversari, la fel ca noțiunea Kane. Primul i-a livrat o super-pasă celui de-al doilea și astfel s-a făcut 1-0. Apoi, scandalagiul Maguire și încă o dată Kane au băgat marfă de 2-0 și 3-0, cam din aceeași poziție. De la vreo șase pași de poartă, ambii din assist-urile lui Shaw. Show-ul a fost completat de Henderson, matrița fiind arhicunoscută: tot din 6 metri, tot cu capul, doar că servant s-a numit Mount. Înaintea acestei acțiuni, Harry Kane a prins un voleu de top 3 al acestui Euro.

Deoarece a reușit să-i blocheze șutul, portarul Georgi Bushchan ar fi meritat să ia mingea drept amintire.

Foto: IMAGO / Xinhua

Cititorii susțin cronicile pe Patreon.

Cronicile de la Euro 2020 îți sunt oferite de Epson

N-a făcut sport de performanță, cu toate că l-a dus cineva de mânuță pe un teren, luându-l imediat de cealaltă mânuță. Evident, ca să-l parcheze acasă. Ar fi fost împotriva firii să spui peste ani "Dănuț a reușit un hattrick", să fim cinstiți, nimeni nu și-ar fi cumpărat un tricou oficial al echipei favorite pe care să scrie Dănuț. Ce i-a mai rămas? Mânuțele îl ajută să dea exterioare literare și no-look-phrases. Face și radio, e util în felul lui.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.