Ben Shelton – Jannik Sinner: 6-7, 1-6

Boem Shelton

Jannik e de nestrăpuns în 2024, pe sistem Bayer Leverkusen, dacă tot suntem la nume de sorginte germană. Nord-italianul a măturat tot ce-a prins pe rachetă în acest an, într-o goană de a-și grava numele printre greii tenisului, o goană pe care n-o intuia nimeni până acum câteva luni. La doar 22 de ani, vârstă la care cei mai mulți tineri încă se gândesc cum s-o cotească pe valurile vieții și caută pe TikTok moduri să-și ocupe existența, Sinner e un monument de încredere în sine. Un exemplar rar de „știu exact ce am de făcut”.

Și cine e Ben Shelton să i se opună italianului? Unul dintre flăcăii cu potențial din ATP, americanul născut în Atlanta n-a cedat fără luptă, dar în final a trebuit să accepte deznodământul firesc. Măcar simpaticul Ben se poate mândri cu anumite plusuri, care nu-s de ici colo: l-a alergat zdravăn pe Jannik, l-a făcut să sufere și să se zvârcolească, bașca a contribuit la un meci grozav și spectaculos, cu dinamism de joc video.

Matthew Stockman/Getty Images

De altfel, neînfricatul american a fost primul care a atentat la break-uri, în primul set, la 2-2, doar că deja versatul Sinner a răspuns printr-un joc defensiv complet și complex. Imediat după ce a scăpat de presiune, italianul a preluat conducerea și apoi a servit pentru set, la 5-4. Shelton a găsit replica și a prelungit setul până în tie-break, unde Sinner și-a dat masteratul și în gestionarea emoțiilor. 

Din păcate pentru el, americanul, boem ca un licean care se ambiționează numai când îl paște corigiența, a răspuns bine doar când tabela îi era potrivnică. În momentele în care a avut șansa de a prelua frâiele meciului, Belton s-a intimidat și s-a blocat, semn că mai trebuie să se coacă un pic până să le strice apele băieților mari.

Al doilea set a fost un monolog al lui Sinner, în contextul în care Ben Shelton și-a risipit toată karma după câteva erori neforțate. Până să se dezmeticească americanul, Jannik avea deja 3-0. N-au mai fost și alte twist-uri, spre necazul americanilor din tribune, care ar fi vrut tensiune de toți banii dați pe bilet. 6-1 pentru italian, al cărui marș va continua în sferturi, cu „soldat” Jiri Lehecka.


Cronicile de la Indian Wells îți sunt oferite de 2Performant.


Iga Swiatek – Yulia Putintseva: 6-1, 6-2

Iga are momente în care domină meciurile atât de autoritar încât își invită adversarele la un soi de terapie ad-hoc. Fetele intră pe teren cu gândul să câștige, c-așa e în sport, dar în circa zece minute coboară natural ștacheta, fără să sufere. Pe ideea „nu pot să o bat pe Swiatek, dar măcar să țin aproape”. Sau „cel puțin să dureze meciul o oră, adică 60 de minute, 3600 de secunde”.

Sărmana Putintseva s-a reorientat repede și a realizat că fericirea se găsește în lucruri mici. Când a făcut un break, în setul al doilea, fata cu buletin de Moscova a sărbătorit ca argentinienii la Cupa Mondială. Nu-i exclus ca Yulia să fi organizat și o petrecere strașnică după meci, una unde toată lumea din public a fost invitată.

Clive Brunskill/Getty Images

Altfel, primele cinci minute ale meciului nu anunțau neapărat recitalul Igăi. Putintseva a lăsat impresia că o va face să transpire pe polacă, numai că senzația asta s-a evaporat în fața dreptei lui Iga. Swiatek a împărțit mingi în toate colțurile terenului, iar biata Yulia a avut același statut ca spectatorii din tribune. 29 de minute a durat primul set, cam cât îi ia lui Djokovic să bată mingea înainte să servească.

Setul doi a fost pe același calapod, cu kazaha devastată de intensitatea din loviturile Igăi. Partea bună, pentru Yulia, e că actul al doilea a ținut vreo 40 de minute, de ajuns cât meciul să depășească bariera psihologică de o oră. La final, toată lumea a plecat acasă mulțumită, iar asta e cel mai important. Până la urmă, suntem aici să ne simțim bine, nu să câștigăm cu orice preț.

Matthew Stockman/Getty Images

Jiri Lehecka – Stefanos Tsitsipas: 6-2, 6-4

Aveți puțin timp să trăncănim despre prietenul Stefanos? Grecul nostru numără abia 25 de primăveri, vârstă la care Ianis Hagi încă mai speră să ajungă fotbalist, dar are entuziasmul în joc al unui bunic astmatic și insomniac. Tsitsipas pare apăsat pe teren, parcă tot mai gârbovit și distras de la treabă, ca și cum ar trăi o viață care nu e a lui. Până și când se încurajează, cu acel clasic „Come on!”, Stefanos parcă n-are vână în el.

Vână a avut în schimb acest Jiri Lehecka, ceh din Mlada Boleslav, cu alură de kickboxer. Un pachet de mușchi, cu privire de mercenar care în timpul liber răstoarnă guverne prin Africa de Vest sau oriunde se plătește corespunzător. Pe scurt, genul ăla de jucător de nici nu se uită maestrul CTP la el, că emană prea multă forță brută.

Matthew Stockman/Getty Images

Cehul, montat în meci ca atunci când își lucrează bicepșii la sală, a luat pisica de coadă în al treilea game din primul set, când a avut trei mingi de break. Tsitsipas le-a salvat cumva, dar Jiri a insistat și până la urmă a câștigat pe serviciul adversarului. De acolo, lucrurile au fost ușoare pentru soldatul Jiri, care nu doar că a aspirat terenul militărește, dar a profitat și de apatia generală a lui Stefanos.

În setul al doilea, Jiri a spart status quo-ul tot în al treilea game, în fața unui Tsitsipas lent și greoi, pe care păreau să-l lase și picioarele. Grecul a mai tras un loz la 2-4, pe serviciul său, când a salvat vreo trei mingi de break și a rămas în meci. La 3-4, Stefanos a avut două șanse să facă break-ul și să relanseze partida, doar că cehul a rezistat asaltului. Unul în care Tsitsipas nici n-a prea crezut, fie vorba între noi.

Matthew Stockman/Getty Images

Una peste alta, Jiri merge în sferturi, după un meci în care l-a avut în buzunar pe Stefanos. Un Stefanos care are multă treabă în perioada următoare. Până să mai lucreze la serviciu și la mișcarea în teren, trebuie să-și redescopere cumva bucuria de a juca tenis.

Fabian Marozsan – Carlos Alcaraz: 3-6, 3-6

Fabian a intrat în meciul cu Carlitos cu ideea că trebuie să-și facă serviciul și apoi mai vede el ce și cum. Cam ca echipele de provincie pe vremuri, când propteau câte 11 oameni în spatele mingii la București, în speranța că n-o să ia gol. Și până la urmă tot luau. Așa și cu ungurul nostru, cu serviciu ciomag și croit pe stil Hurkacz sau Lehecka.

Până la 3-3 a ținut de scor vajnicul Marozsan, fiu al Budapestei. Murcianul a pișcat accelerația în game-ul șapte și a făcut break-ul, la a treia oportunitate. Dar realitatea e că spaniolul și-a arătat superioritatea și până atunci, în fața unui adversar altfel agresiv, dar care a declarat război oricărei forme de creativitate.

Clive Brunskill/Getty Images

Alcaraz a încheiat primul set la nivel „super pro”, cu încă un break și o prestație care a amintit de versiunea lui cea mai bună. În al doilea act, diferența s-a făcut la 3-2 pentru spaniol, care a obținut break-ul cu un lung de linie specialitatea casei, în fața unui Marozsan tot mai obosit și mai confuz, cu reperele deformate.

Chiar și așa, ungurul s-a trezit, de nicăieri, cu două mingi de break și cu ocazia de a relansa setul, poate chiar de a proiecta o „remontada”. N-a fost să fie, pentru că murcianul a deschis brațul și a scos la înaintare forehand-ul ăla care a speriat America. Pentru Carlitos, impunător și cu energie pozitivă, urmează sferturile, cu Zverev sau De Miñaur. Un pic altă mâncare de pește, cu tot respectul pentru amicul Fabian.

Clive Brunskill/Getty Images

Și-a dat seama că se pricepe (și) la tenis când și-a admonestat aspru un unchi care, la 30-0 pentru Simona Halep, a strigat că urmează 45-0. În copilărie, Ionuț își imagina c-o să fie fotbalist, apoi a visat că va deveni muzician, după care a absolvit Științe Politice și a înțeles că nici măcar politician nu o să ajungă în viața asta. Și-a dat seama, până la urmă, că e mai înțelept să scrie, tăios și apăsat, despre toate astea.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.