Coco Gauff – Maria Sakkari: 4-6, 7-6, 2-6

Ave Maria

Maria Sakkari e mică la stat, arțăgoasă și într-o stare latentă de revoltă. La fel ca Grecia însăși, pe care o reprezintă ca nimeni altcineva, sportiva din Atena poate izbucni oricând și face mai mereu fix ce nu te aștepți. Nu bag mâna în foc, dar e posibil ca Maria să fie și pe placul exigentului maestru Cetepeu, chit că brandul ăla e o țâră cam lucrat dinadins întru forehand.

Sigur, numărătorii de recorduri ar obiecta că Maria n-are constanța unei fete care strânge victorii în WTA ca și cum ar aduna scoici de pe plajă. Sakkari e tipul de jucătoare capricioasă, care într-o zi în care s-a trezit cu fața la cearșaf se împiedică și-n racheta unei domnișoare care bate mingea la turnee challenge în Antalya, pe cazare și o lingură de ciorbă. Dar când prinde curenții ăia buni, Maria provoacă migrene oricărei uriașe din WTA, de se rostogolesc de atâta nedumerire alergătorii după perfecțiune: „De ce nu joacă, domne, mereu așa?”. 

Dar tocmai perfecțiunea asta ocazională, strecurată printre trăirile și căderile sale profund omenești, reprezintă farmecul grecoaicei. Tot la magia Mariei se califică și desfășurarea suprarealistă a meciului cu Coco Gauff, care s-a întins pe durata a vreo cinci ore, dacă punem la socoteala și pauza pricinuită de ploaie. 

Primul set a fost cel mai cuminte dintre cele trei. Grecoaica a rupt frăția la 4-4, după cinci mingi de break. A concretizat avantajul pe propriul serviciu și a desăvârșit actul, moment în care la Indian Wells a început să toarne din belșug, cât să se facă porumbul și pateul, vorba ceea. Nici dacă ai fi convocat un sobor de preoți și un comitet de apostoli n-ai fi extras atâta apa din ceruri. 

După recreație, prea mulți americani nu s-au mai întors în tribune, în stilul fanilor FCSB când echipa lor e condusă. S-au retras acasă, la ceiuț, și așa au ratat cel mai tare meci al turneului. Sakkari a continuat să frizeze excelența și să sfideze experții. S-a dus la 5-2, scor de la care Coco Gauff a pus la cale un scenariu pe placul cinematografiei americane. Puștoaica și-a regăsit brusc precizia și a schimbat matematica jocului.

Dacă până atunci găsise tușa cu o frecvență acceptabilă doar în rugby, din acel moment Coco a dat dovadă de o reziliență pe care specia noastră o dobândește, de regulă, de pe la 25 de ani în sus, nu la vârste atât de fragede. Americanca a lăsat-o pe Maria să se consume teribil și a taxat-o profesionist, până când i-a luat setul. La 5-4, grecoaica a risipit trei mingi de meci, după care a cedat și tie-breakul, la 5. 

Clive Brunskill/Getty Images

Logica spunea că decisivul va fi floare la ureche pentru Gauff. Puștoaica din Florida avea toate atuurile: venea din urmă, avea publicul în spate și peste fileu o fată devastată de pierderea manșei anterioare, care mai și poartă povara semifinalelor, unde clachează de obicei. Break-ul lui Coco, în startul setului, a făcut doar să confirme previziunile. 

Dar am stabilit deja că Maria e fascinantă, un spirit aparte într-un WTA lipsit adesea de finețe. Cu zâmbetul pe buze și cu o pasiune care a amintit de Grecia 2004, Sakkari a șters cu buretele dezastrul din setul precedent și-a etalat cel mai bun tenis din viața ei. Două break-uri consecutive și s-a făcut 4-1. Nu era încă gata, pentru că Gauff, încrâncenată și cu fața de poker, a mai avut o tresărire. Una intensă, dar invizibilă pe tabelă de această dată. Sakkari s-a impus într-un mod entuziasmant și acum are datoria să ia la rost mașinăria Swiatek.

Matthew Stockman/Getty Images

Cronicile de la Indian Wells îți sunt oferite de 2Performant.


Iga Swiatek – Marta Kostyuk: 6-2, 6-1

Cronicărim despre sportul cu rachetă și minge îmblănită de când lupul era cățel, scriem adesea despre domnișoare și domni care n-au nici foaie pe Wikipedia, dar adevărul adevărat e că memoria ne e scurtă. Dacă ne iei repede la trei păzește și ne chestionezi cu privire la cine a ieșit victorios la Grand Slamurile din 2023, o să ne uităm la tine ca distinsul Dan Șucu la „camera secretă” pentru torțe și petarde de pe stadionul Giulești. 

Morala e că ținem minte mai degrabă figuri proeminente decât rezultate concrete, că așa e viața în societate. Din semi amnezia asta „cronicărească”, tentația e să proclamăm că domnișoara Iga Swiatek prestează tenis de când lumea, precum Djokovic sau Nadal. Numai că Iga însumează doar 22 de primăveri, deși senzația tuturor e că a fost peste tot în anii ce-au trecut, ca să-i parafrazăm pe creativii de la BUG Mafia.

Robert Prange/Getty Images

Ușurința cu care Swiatek și-a procurat biletul pentru finala de la Indian Wells e similară cu cafeaua sau țigara de dimineață. Poloneza a aterizat în California, și-a tras pe cap șepcuța aceea muncitorească și-a îndesat în bagajul de cală puncte, seturi și victorii în ritmul în care un corporatist amorezat de dezvoltare personală bifează „taskuri” simple. De genul „m-am trezit”, „am răspuns la mail”, „am luat metroul”, „am mai răspuns la un mail”, „am respirat la modul pranayama”.

Așa că energica Marta Kostyuk nu are de ce să sufere ori să-și toarne cenușă în cap. Problema nu e la ea, ci la Iga. Ucraineanca din Monte Carlo a intrat pe teren dezinvoltă, chitită să-și facă jocul ei obișnuit. Adică să altoiască mingea puternic, să-și deschidă unghiuri, să domine punctele, cam ce-a făcut tot anul 2024. Doar că de peste plasă i-a replicat o mașinărie conectată la bateriile alea bune.

Orice schimb mai lung de trei-patru lovituri i-a revenit invariabil fetei din Varșovia, care nu i-a lăsat Martei nici măcar posibilitatea unui ideatic „dacă”. În al treilea game, Swiatek a produs un break la 0, apoi s-a cocoțat repejor la 4-1, într-un moment în care spectatorii nici nu își luaseră bine locurile în primire. Primul set s-a încheiat cu 6-2 pentru poloneză și cu ucraineanca în corzi, ajunsă în punctul în care încerca lovituri imposibile, precum un parior care a risipit averi și visează să-și scoată pârleala de-o viață pe o victorie a Liechtensteinului cu Brazilia.

Robert Prange/Getty Images

Setul al doilea a debutat cu un nou break al lui Swiatek, ceea ce a fost cumva liniștitor pentru Marta. Nu și-a mai făcut iluzii ca să nu aibă deziluzii, vorba marelui nea Imi. Cu Swiatek oricum e înțelept să sărbătorești victoriile mici, ba chiar e musai pentru sănătatea ta psihică. De pildă, Kostyuk trebuie să fie fericită că a câștigat câteva puncte spectaculoase, care și-au făcut loc în mini rezumatul meciului. Alt succes e că și-a adjudecat două seturi în meciul neoficial al echipamentelor de joc, capitol la care oricum ucraineanca e cap de serie pe la Grand Slamuri.

Poloneza a mai pierdut doar un game până la final, ceea înseamnă că a cedat, cu totul, doar 17 jocuri la Indian Wells. Sunt cifre reci și crude, pe care bineînțeles că o să le uităm complet în câteva zile. Dar ele contribuie din plin la proiecția figurii deja legendare a Igăi, una pe care o să ne-o amintim și peste zeci de ani.

Și-a dat seama că se pricepe (și) la tenis când și-a admonestat aspru un unchi care, la 30-0 pentru Simona Halep, a strigat că urmează 45-0. În copilărie, Ionuț își imagina c-o să fie fotbalist, apoi a visat că va deveni muzician, după care a absolvit Științe Politice și a înțeles că nici măcar politician nu o să ajungă în viața asta. Și-a dat seama, până la urmă, că e mai înțelept să scrie, tăios și apăsat, despre toate astea.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.