Carlos are liniștea mentală specifică spaniolului care știe că lucrurile vor fi inevitabil bine, mai devreme sau mai târziu. Emană din mișcări, călcături și priviri acel „no pasa nada” atât de sănătos, care te ține departe de stresul și presiunea inutile ale secolului XXI. E o stare facil de remarcat, dar atât de dificil de desăvârșit, mai cu seamă dacă nu ești urmaș al unui fost mare imperiu.
La ce furtună de erori neforțate a izbucnit din racheta lui Alcaraz în primele game-uri ale meciului, oricine altcineva s-ar fi panicat și ar fi modelat ad-hoc tactica. Al nostru a insistat însă cu loviturile la limită, destins și încrezător că jocul lui se va lega până la urmă. Nu s-a panicat, nu a trecut la execuțiile de siguranță, cât să salte mingea peste fileu, cum ar fi procedat nouă din zece flăcăi din ATP. A perseverat, încurajat și de antrenorul său, Juan Carlos Ferrero, nene cu ceva limbariță, de l-ar fi concediat pe loc Sorana Cîrstea. Iar până la urmă, într-adevăr, pasiențele i-au ieșit lui Carlos.
Dincolo, Daniil e un jucător incomod, care salută politicos, coboară privirea a timiditate, nu produce tam-tam și n-are ifose de vedetă. Dar ajunge cu consecvență în fazele finale pe la turnee, deși e luat în calcul la „și alții”. Doar că în fața lui Alcaraz a ales un joc pasiv, care într-un sport ca handbalul ar fi fost penalizat. Asta deși debutul meciului i-a fost favorabil rusului, care a făcut break-ul în al doilea game și apoi s-a dus la 3-0, în timp ce spaniolul tot colecționa neforțate.
Clive Brunskill/Getty Images
Raportul de forțe s-a schimbat definitiv în game-ul cinci, când Alcaraz și-a recuperat break-ul și a început să semene tot mai multe dubii în sufletul rusului. Medvedev a ținut ritmul și a rezistat până în tiebreak, cu toate că a respirat greu și a tremurat serios pe propriul serviciu. Au fost câteva game-uri întinse pe minute bune, cam cât îi ia, de pildă, lui Swiatek să dobândească un set și să provoace o cădere morală adversarei.
În tiebreak, Alcaraz a condus jocul, chiar dacă Medvedev și-a lăsat pe teren sufletul ăla în care i-au fost plantate atâtea dubii. Spaniolul și-a adjudecat prelungirile la 5, cu diferența minimă de pe tabelă făcută de două retururi în aut ale rusului. Pe dreptunghi, diferența a fost mult mai vizibilă, cu Alcaraz extrem de agresiv, preocupat în permanență să-i mănânce ficații adversarului și să nu-i permită răgazul de a construi puncte.
Strigătul de războinic de la finalul tiebreak-ului, a produs și un soi de transformare la Alcaraz. Dacă până atunci își dezvăluise și latura umană, de acolo s-a metamorfozat într-o mașinărie de tenis. Sub soarele vindecător din deșertul californian, Carlos a dat drumul la o ploaie de drepte și lovituri câștigătoare care l-au demantelat psihic pe Medvedev. Spre final, moscovitul a ajuns să se contreze cu arbitrul, apoi să-i boscorodească pe spectatori, după care să arunce prosopul.
Frey/TPN/Getty Images
6-1 și Alcaraz își apără titlul la Indian Wells. La doar 20 de ani, băiatul ăsta e deja în galaxia greilor din tenis. Nu îți permite nici să respiri, nu te lasă nici să-i înțelegi jocul și să-l contracarezi cu tema de acasă, pentru că inventează tot timpul ceva nou. Pe deasupra, e popular, lumea îl iubește peste tot unde merge. Ce să mai, nu-i lipsește niciun ingredient de mare campion.
Cronicile de la Indian Wells îți sunt oferite de 2Performant.
Iga Swiatek – Maria Sakkari: 6-4, 6-0
Au trecut deja câteva zile de când Domnul CTP a explicat gloatei că Sabalenka n-ar mai trebui să aibă dreptul la al doilea serviciu, ca să fie tenisul feminin corect. Dar mesajul încă îmi stă pe creieraș. Aș duce ideea revoluționară a expertului cu nume din trei consoane chiar mai departe, cu un regulament personalizat draconic pentru această provocatoare Iga Swiatek.
Spre exemplu, polonezei ar trebui să i se interzică să vină la fileu, să i se limiteze folosirea loviturii de dreapta, la maximum cinci execuții pe set, și să fie obligată să anunțe mereu în ce zonă a terenului are de gând să returneze mingea. N-ar fi rău nici să joace legată la ochi și să pornească jocurile de la 0-1 la seturi. Nu de alta, dar are prea multe avantaje și ar fi drăguț să beneficieze de șanse la victorie și celelalte fătuci din WTA.
Matthew Stockman/Getty Images
Dacă nimic nu se schimbă și continuăm impasibili în stilul ăsta clasic, Iga de Varșovia o să mărșăluiască prin tenisul feminin prea mult și prea bine. Senzația e că poloneza și-ar nimici oricum rivalele și venită după trei nopți la un festival de trap, cu un picior în ghips și mâinile amorțite. Când mai pierde câte un meci, prea rar, Iga probabil o face doar pentru că polonezii ei i-au zis că așa e omenește. „Așa se cade, Iguța, altfel vorbește lumea că ești rodul tehnologiei prea avansate”. Mă rog, în poloneză pesemne sună mai complicat de atât.
Swiatek nu i-a permis lui Sakkari nici să dea „Bună ziua!” și să-și ocupe poziția pe teren în finala de la Indian Wells. Nici cocul grecoaicei nu se aclimatizase cu atmosfera și tabela arăta 3-0 pentru polacă. Imediat după debutul furibund al Igăi, a venit și tresărirea Mariei, care avea să fie singura și să rămână micul succes al elenei.
George Walker/Icon Sportswire via Getty Images
Sakkari, cu al ei spirit de luptă atenian, și-a luat break-ul înapoi și i-a tulburat puțin karma polonezei. Șicanată vizibil, Swiatek a lovit decisiv când doare mai tare. La 5-4, pe serviciul Mariei, poloneza și-a construit punctele ca în jocurile video și a risipit întreaga trudă a grecoaicei, care abia prinsese ritmul și modalitatea de a zgudui un pic meciul.
Iga a pornit și al doilea set cu turația pe roșu și privirea unui soldat în misiune, pe care nici generalul suprem n-ar putea să-l mai facă să dea înapoi. Maria, în schimb, și-a pierdut încrederea în propriile forțe, altfel unul dintre atuurile care au dus-o până aici. În fața unui uragan care mătura crud orice minge și în fața căruia și fileul părea să se aplece, grecoaica a devenit tot mai mică și mai invizibilă, ca și cum s-ar fi transformat în hologramă.
Un 6-0 manifest în al doilea set, probabil modul lui Swiatek de a transmite că hegemonia ei e abia la început. Doar Swiatek ar putea s-o mai bată pe Swiatek în circuitul feminin, așa cum îl știm azi. Sigur, să nu uităm însă că regulamentul nu e de neclintit, ci se poate modifica oricând. S-o mai văd eu pe Iga cum zburdă prin turnee dacă WTA o obligă prin lege să joace cu ambele mâini la spate!
Robert Prange/Getty Images
Și-a dat seama că se pricepe (și) la tenis când și-a admonestat aspru un unchi care, la 30-0 pentru Simona Halep, a strigat că urmează 45-0. În copilărie, Ionuț își imagina c-o să fie fotbalist, apoi a visat că va deveni muzician, după care a absolvit Științe Politice și a înțeles că nici măcar politician nu o să ajungă în viața asta. Și-a dat seama, până la urmă, că e mai înțelept să scrie, tăios și apăsat, despre toate astea.
