Grozavul pârjol al flăcăului roșcat

---

Poate că nostalgicii timpurilor în care parizerul burdușit între două baghete turcești și untura înmuiată în pâine erau delicatese nu-s neapărat de acord, dar adevărul e că tenisul progresează de la o generație la alta. În ultimele decenii, am admirat tot felul de jucători sublimi, care pictau și sculptau pe dreptunghi, dar în 2024 am ajuns în punctul în care ne crucim la un sportiv confecționat în conformitate cu jocurile video. Că altfel n-am cum să-l mai descriu pe acest ireproșabil Sinner.

Nord italianul nu doar că-i forțos și mobilat mental, dar nici nu dă semne că i-ar trece prin tărtăcuță că-n tenisul ăsta există și posibilitatea să nu-ți nimicești adversarul. Pentru Jannik, pare ceva natural să te prezinți la o ditamai semifinala în Florida, unde omenirea așteaptă doi jucători și nițel zbucium, și să confiști fără milă reprezentația. E ca și cum ai ține concertul de unul singur, după ce i-ai luat pita de la gură și l-ai trimis acasă pe amărâtul ăla care trebuia să presteze și el în deschidere ca să-și achite întreținerea.

Ca să coborâm și pe teren, acolo unde Daniil Medvedev n-a ajuns astăzi, rusul s-a ridicat la nivelul lui Sinner doar la fotografia de grup trasă înaintea meciului. Imediat cum cei doi și-au preluat pozițiile și-au încrucișat rachetele, a pornit grozavul pârjol al flăcăului roșcat. Un break în al doilea game, confirmat de serviciu, apoi încă o poprire pe contul rusului și zarurile primului set erau deja aruncate. La fel și psihicul lui Daniil.

Pe Medvedev îl știm, de regulă, lipicios ca un agent de vânzări care îți intră în casă pe geam ca să-ți strecoare o asigurare de viață sau de cutremur. Mereu se ține de rivalul său, uneori se târăște de-a dreptul, cu acele lovituri aparent nefirești și cu respirația îngreunată. Dar e acolo, nu-l lasă pe nenea de peste fileu să se desprindă. De data aceasta, rusul n-a mai știut pe unde să scoată cămașa în fața unui Sinner coborât la Miami direct din laptopul de gaming.

Cu sângele răcit prin Alpii Italiei, Jannik a continuat să-i tulbure lui Daniil coafura oricum confuză și în al doilea set. A făcut-o fără ca măcar să creioneze vreo grimasă, ca și cum altă opțiune nici că există în acest sport. Ca să nu existe nicio urmă de dubiu, Sinner a pornit la drum direct cu un break. Continuarea, cu Medvedev la cheremul lui, chit că rusul a făcut rost la un moment dat de o minge de break, nu se știe cum.

Apatica răscoală din jocul lui Daniil a fost înăbușită iute de împăratul Roș, parcă pe principiul împământenit aici, în Țara Românească: „N-ai tu dialog cu mine!”. Rusul s-a mulțumit până la urmă cu un game luat la 1-5 și cu puțină presiune pusă pe serviciul lui Sinner, care a revenit de la 0-30 pentru a definitiva setul cu 6-2.

Nu-i cine știe ce, de acord, dar e ceva de care Medvedev să se agațe când intră pe ușa de la terapie: „Salut, sunt Daniil, și vreau să înțeleg mai bine trauma trăită în martie 2024, pe tărâmul imperialiștilor americani!”.

Cronicile de la Miami îți sunt oferite de 2Performant.

Grigor Dimitrov – Alexander Zverev: 6-4, 6-7, 6-4

După manifestația cu Alcaraz, stăteam ca pe ace ca să vedem cum gestionează camaradul Dimitrov un asemenea succes. Dacă o ține cu acel tenis drăcesc care l-a ruinat pe murcian ori cumva se culcă pe-o ureche, că doar știm prea bine că înspre sud-estul continentului astăzi poți fi împărat și mâine ajungi Ionuț Luțu. 

Dar nea Grigor se află totuși pe listele electorale de pe la Monte Carlo și se învârte în cercuri în care lumea te întreabă, cu accent pițigăiat, dacă „tu parles français?” și înfulecă fructe de mare, nu castraveciori bulgărești. Așa că Dimitrovul de la sud de Dunăre n-a uitat peste noapte cum să tortureze un rival mai bine cotat.

Avizat de buclucul lui Alcaraz, Zverev și-a luat măsuri în fața bulgarului. Și-a pus la lucru lopețile alea lungi, ca să pescuiască mingile fixate de bulgar în colțurile terenului, și a vânat punctele vulnerabile ale rivalului său. Sascha avea și un ascendent moral: trecutul. De șapte ori în opt meciuri îl bulgărise pe Grigor, inventar care lucrează la încredere și stimă de sine.

Germanul a început jocul solid în defensivă și destul de mobil pentru cât de în dorul lelii se mișcă între puncte, de parcă i-ar fi lene să meargă. Din aceste zbateri a apărut și prima minge de break, în al cincilea game al meciului. După mai bine de opt minute, Dimitrov și-a păstrat serva, iar setul a continuat calm până la 5-4 pentru bulgar. La prima lui minge de break, Grigor a fructificat nemțește și a sădit neliniște în sufletul adversarului.

În al doilea set s-a mers cap la cap, deși bulgarul a lăsat senzația că-i mai aproape să rupă status quo-ul. Din nou, la 5-4 pentru Dimitrov, Zverev și-a prins urechile pe propriul serviciu. S-a trezit cu un 0-30 periculos, dar a salvat situația și a împins deznodământul în tiebreak. Mai proaspăt și motivat de sentimentul că vine din urmă, Sascha a câștigat prelungirile și a trimis meciul în decisiv.

Acolo, unde e pe sistem totul sau nimic, cei doi au scos toate cărțile pe masă. S-a jucat rapid, intens și feroce, cât să le miroasă americanilor din tribune a Hollywood și să aibă senzația că merită fiecare dolar plătit pe bilet. La 3-3, Dimitrov a procurat două mingi de break și a concretizat spectaculos, chit că fileul îi întinsese o capcană. Pe val, bulgarul și-a câștigat serviciul la 0 și s-a distanțat la 5-3, avantaj hotărâtor până la urmă. Fantasticul Grigor a închis reprezentația cu un game la 0 și se duce trufaș în finală, ca să-l ia la rost și pe tânărul Jannik Sinner.

---