Măcar noi să vorbim corect românește (1)

Limba română e, la fel cum se întâmplă cu toate limbile pământului, într-o continuă și dinamică schimbare. Doar că “dinamic” nu înseamnă aici rapid, orice schimbare fiind nevoită să fie validată în zeci de ani de utilizare modificată. Ba mai mult, există multe exemple de schimbări ale unor cuvinte care au dispărut după o anumită perioadă de timp pe fondul revenirii la versiunea anterioară, corectă din punct de vedere etimologic.

Așadar, faptul că mulți rostesc, pronunță și folosesc cuvinte care sunt incorecte din punctul de vedere al vocabularului actual nu este nici corect, nici incorect, ci recomandabil și nerecomandabil. Iar Academia Română, singura instituție care reglează mecanismele limbii, nu face decât să repună pe șine – din când în când – roțile unor trenuri care stau să deraieze. Chit că asta înseamnă, în unele cazuri, că roțile au nevoie de șine noi.

Astăzi voi vorbi despre doi termeni folosiți de obicei de români într-un sens care nu are nicio legătură cu logica și sensul etimologic, ci cu modul în care aceștia se aud. Unul este utilizat în versiunea nerecomandată chiar dacă normele actuale arată asta, pentru celălalt s-a instaurat deja o definiție nouă familiară, validată de DEX ’98.

LOCAȚIE este un cuvânt de origine franceză (fr. location) care înseamnă, în limba din care provine, “chirie, împrumut”. De aici și expresia “locație de gestiune”. Din păcate, deși dicționarele actuale nu recomandă utilizarea termenului în fraze în care acesta are înțelesul “loc”, acest sens începe să devină din ce în ce mai prezent în limbaj, existând foarte puțini care evită utilizarea sa pe fond etimologic. Foarte probabil, cuvântul va intra în limbă în sensul său familiar nou, urmând să aibă parte de o definiție paralelă în DEX, după cum la fel de probabil va reveni la sensul inițial, etimologic, peste câteva zeci de ani.

GĂSELNIȚĂ este, pe de altă parte, un cuvînt care a intrat deja în dicționare cu sensul familiar pe care îl utilizează cea mai mare parte a vorbitorilor. Cuvântul găselniță vine din bulgară și înseamnă “omidă” (bg. găsenica), dar asemănarea sa cu derivatele verbului a găsi îi face pe mulți să ignore complet analiza originii în favoarea utilizării rapide.

A jucat fotbal 12 ani doar pentru a avea pe ce să dea vina ulterior pentru că s-a îngrășat. Acum joacă tenis la nivelul tălpii de șlap. Mare fan al tuturor echipelor defuncte din România, deci mizați pe el pentru o analiză obiectivă, pentru că practic nu are ce să mai piardă. În cealaltă viață e jurnalist auto și-i stresează pe toți obligându-i să-și lege centurile de siguranță.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.