Mauricio Bocetino

Și miliardarii plâng câteodată, din acest motiv ziua de 4 mai 2021 intră cu bocancii mânjiți de noroi în sufrageria istoriei. Nasser Al Khelaifi, proprietarul lui PSG, un soi de Ionuț Negoiță al investitorilor arabi din fotbal, își numără lacrimile și, când se va plictisi, va angaja pe cineva să urle și să blesteme pentru el. Apoi, Mauricio Pochettino, cel mai bine plătit antrenor all-time al parizienilor, n-are de ales, și din cauza strategiei sale francezii ratează finala, implicit trofeul, dar bocește și co-fondatorul Microsoft Bill Gates, părăsit intempestiv de nevastă. Toți în aceeași zi. Ordinea este aleatorie, iar Mariusică Pochettino, cu toată gândirea critică de care putem da dovadă, trebuie asimilat miliardarilor: lunar e remunerat cu aproximativ un milion de euro brut. Cotizează la pensii și la CAS, dar tot rămâne cu ceva pe card.

Ce n-a reușit povestea cu Superliga Europei, competiție eliminată în cabinetul de obstetrică-ginecologie al fotbalului continental, ar fi trebuit să facă divorțul lui Bill Gates de consoartă. Or, la cât de bogată și bine văzută este și doamna Melinda, putem folosi în egală măsură reciproca. Când se ceartă doi miliardari după o căsătorie de aproape trei decenii, semifinalele Ligii Campionilor se transformă într-un sacrilegiu, secvențele de tip livescore se mută dincolo. Aș spicui:

Minutul 2: Cravatele lui sunt rupte într-un acces de furie feminină.
Minutul 17: El își sună amicii de bere să-i anunțe că diseară va face cinste.

Cui i-ar mai păsa că Neymar a fost aseară util ca o pioneză înfiptă într-o barcă pneumatică sau că Mbappé s-a aflat pe Etihad Stadium doar în excursie, stând înfofolit pe margine pe post de momâie? Cel mai rapid om din ofensiva franțuză nu putea juca, fusese transportat doar pentru piese. Și ca brand, însă nu poți fi atât de sensibil când locuiești, chiar și temporar, într-un oraș industrial ca Manchester. Ăștia de la City n-au fost traversați de niciun fior. Stabilisem, așadar, că detaliile lumești deveniseră frivole. Important este ce va face lady ex-Gates cu, să zicem, acel covoraș persan primit de la maică-sa, la cununia din 1994. Nu se poate să nu fi existat unul, numai și pentru a-i scoate peste ani ochii lui Bill: “Dacă nu-mi dai pace, IT-istule nenorocit, îmi iau zestrea și plec la mămica!”

Pochettino. Chiar și fără Mbappé, n-ai cum să întrebi de ce nu intră salariul pe 14 seara, când 15 pică într-o sâmbătă, după ce echipa ta nu trage un șut pe poartă. Argentinianul de pe banca lui PSG a avut, se pare, alte griji: a fost preocupat excesiv de securitatea lui Neymar, titularizându-l pe Icardi ca bodyguard al brazilianului. E drept, nimeni nu s-a luat de prințișor, nici măcar mingea, ocaziile oaspeților, alea două, purtând amprenta lui Marquinhos și Di Maria. Primul a lovit bara cu capul, celălalt n-a nimerit poarta părăsită de Ederson, care degajase ca-n plopi la picioarele lui Bernardo Silva. Altele nu mai puteau apărea, cu viteza din atacul de ieri al Parisului prinzi trenul în gară la Cilibia sau Făurei. Atât.

Dacă n-ar fi existat VAR, băieții lui Mauricio ar fi beneficiat de un penalti la 0-0, mingea cocoțându-se pe umărul fundașului ucrainean Zinchenko, fără să-i atingă brațul, așa cum văzuse pe viu olandezul Kuipers. O trecem și pe asta la ocazii, doar a fost ditamai semifinala și e bine să pară că a fost un joc echilibrat. Apoi, cetățenii lui Guardiola, cu a lor cvasi-tiki-taka greu încercată de terenul brăzdat de gheață în prima repriză, au marcat englezește. Roșcovanul De Bruyne a tras frontal de la marginea careului, balonul a ricoșat la Mahrez și “printre picioarele” lui Navas, bufonul meciului tur, și-au câștigat un statut aparte. Aproape au funcție anatomică. 

Tot Mahrez, dintr-o centrare a mânzului pur-sânge Foden, a făcut 2-0. Dar după pauză și în urma unui blitzkrieg de 15 minute dus cu lopata de administratorii arenei britanice pentru limpezirea suprafeței de joc. Instalația de încălzire e funcțională, dar costă, nene: dacă la Chiajna sau Botoșani e pe modul OFF și în luna decembrie, de ce pe Etihad să meargă contorul ca eolienele, în mai? Dilema asta trebuie să-l fi măcinat și pe Di Maria, alt motiv nu văd să-l fi condus spre eliminarea din minutul 69, una Benny Hill style, că tot eram în Marea Britanie. L-a călcat în afara terenului pe Fernandinho cu o săritură de tip șotron. Rămași în zece, colegii Di Mariei întrebau deja când e următorul avion spre capitala Franței.

N-am înțeles salutul de final al comentatorilor, probabil sunt suporteri înfocați ai PSG-ului. Mă tem de ce e mai rău pentru ei, n-au ieșit cum trebuie din act. “Mulțumim pentru că ne-ați urmărit! Noi am fost pentru dumneavoastră Andrei și Ionuț…” Ce să înțeleg? Folosind timpul trecut, or fi făcut vreo prostie. Doar o ratare a unei noi finale de Liga Campionilor să-i împingă spre cine știe ce, Doamne ferește? Foarte greu am adormit, mai ales că păreau să transfere o parte din culpă și înspre noi, telespectatorii: “Am fost pentru dumneavoastră.” Parșivi, așa i-am perceput. Sper să nu dea vina și Bill Gates pe mine, chiar dacă nici eu n-am licență de Windows. Iar lu’ madam Melinda nu eu i-am făcut ochi dulci.

Și se mai leagă ceva. Pep, chiar și echipat într-o geacă ieftină și c-un număr mai mare, ajunge într-o nouă finală de Ligă fix în ziua în care The Special One Mourinho primește confirmarea că va scăpa de jobul de la redacția tabloidului The Sun. Fusese momit ca editorialist, cum se întâmplă și când pleci în străinătate, la sparanghel sau în construcții: ți se promit masă și cazare, maximum opt ore muncă, liber sâmbăta și duminica, însă la destinație constați că leopardul n-are meniu vegan. Mou pare să fi prins și ture de cap limpede, băga și anunțuri la mica publicitate, însăila ferpare la rubrica “Decese”. Ce bine că evadează din presă! E marea lui șansă că din vară va putea să fie demis și de la AS Roma. Bine, nu chiar în sezonul estival, atunci abia va începe munca. Mai prin toamnă, de ziua recoltei InStat.

Dănuț Lungu

N-a făcut sport de performanță, cu toate că l-a dus cineva de mânuță pe un teren, luându-l imediat de cealaltă mânuță. Evident, ca să-l parcheze acasă. Ar fi fost împotriva firii să spui peste ani "Dănuț a reușit un hattrick", să fim cinstiți, nimeni nu și-ar fi cumpărat un tricou oficial al echipei favorite pe care să scrie Dănuț. Ce i-a mai rămas? Mânuțele îl ajută să dea exterioare literare și no-look-phrases. Face și radio, e util în felul lui.