Tomas Machac – Andrey Rublev 6-4, 6-4

Machac în ploaie

Era ne să ne sugrume noroiul de la Miami. Cronicile de pe www.mirceamester.ro au fost constrânse să transforme o zi de turneu în bezna unei așteptări continue pe care, de la mii de kilometri depărtare, n-o puteam consuma decât cu refresh-uri de mi s-a dus clapa F5 ca blocurile la cutremurul din 77. Și nu doar așa, ci și cu accesarea de aplicații care – trebuia s-o spunem mai demult – asigură și franzela lui Busu. 

Vreme de tot râsul, trăiri așijderea. Fâșii de meciuri, unele terminate pentru că începuseră încă de la vestiare, acolo unde atleții gâdilau nervos rachetele în speranța că nu vor întâlni varianta instagramabilă a lui Noe, altele care doar au mânjit suprafețele deja stropite ca la balamuc.

Peste toate, a picat moț cehul de 23 de ani cu nume sugestiv pentru noi. El e cea mai nimerită concluzie la finalul a aproape douăsprezece ore în care s-a tot tras apa.


Cronicile de la Indian Wells îți sunt oferite de 2Performant.


Tomas Machac – Andrey Rublev 6-4, 6-4

– Până la urmă, cine este acest Machac care te-a scos din bătălie?

E întrebarea legitimă pe care orice cunoscut i-a aplicat-o rusului rebel căruia îi lipsește o piesă esențială pentru a lăsa omenirii o moștenire mai palpabilă. Nici el nu știe la ce atelier de reparații să se prezinte, unde să-și facă un upgrade. 

Din cealaltă direcție, Tomas, un ceh născut în 2000, gustă abia în acest an din paharul în care au mai rămas câteva picături de succes. E clătit la cișmeaua din parc, însă păstrează niscaiva aromă, poate și aciditate. Băiatul a prins turul 3 la Australian Open după ce l-a ciuruit pe Tiafoe în trei manșe, iar acum a avut nevoie de câte un break pe set ca să muște nu neapărat cu poftă din Rublev, dar și necesitatea îți crește apetitul. Cine nu papă ciorbiță, nu se apropie nici cu mascații de tocăniță.

Stăpân pe primul serviciu și având un retur mai sigur decât contracandidatul evident mai bine cotat, Machac ne-a făcut tuturor o demonstrație pe viu despre cum te poți așeza ca o muscă verde pe karmă. Nu te bate vântul, nu te ia uraganul pe sus, ai exact conștiința micii zburătoare cu trompă venită în talciocul de mirosuri. Nu l-a speriat nimic pe praghez, nici ieșirile deja obișnuite ale moscovitului nu i-au înecat corăbiile, iar nivelul partidei a fost neașteptat de ridicat după atâta amar de timp pierdut ca navetiștii în gara din Făurei în așteptarea trenului rămas blocat în triaj la Buzău. Pentru asta îți trebuie nervi, tărie de caracter.

Simplul fapt că Andrey a putut să-și creeze doar două mingi de break, fără să-și adjudece vreuna, arată că și condițiile meteorologice au devenit crâncene cu un scop. Poate că pe soare, cu tribunele pline, lui Tomiță nu i-ar fi ieșit pasiența, la fel îi dădea și Lăcătuș în 1988 gol lui Dasaev pe un ghețuș de lipseau numai crosele. Destinul se scrie o singură dată. Tare și apăsat.

Al Bello/Getty Images

Aryna Sabalenka – Paula Badosa 6-4, 6-3

Meciul ăsta început cu șase ore întârziere nici n-ar fi trebuit să aibă loc și e departe de mine gândul că bielorusa ar fi avut de treabă în altă parte. Cum ar fi fost să așeze tacâmuri de unică folosință pe mesele din odaie, întrebându-l pe țârcovnic dacă mise-en-place-ul e pe lung de linie cu datinile? Nu, iertare, e exclusiv treaba Arynei, fata a și spus lucrurilor pe nume printr-o declarație de presă. Cert e că mi-a rămas în cotloanele minții acel 6-1 care a ștanțat revenirea Simonei în arenă.

Era o promisiune care mi se dezvelise pe suflet. Badosa, care în ultimele 18 luni a jucat totuși mai mult decât Halep, mi-a golit contul de speranțe. Mi-a anulat șansa ca în noaptea asta să fi scăpat câteva rânduri despre destin. Despre cum, trezit singur în deșert, te poți reîntoarce în civilizație oprind avionul la “ia-mă, nene!”.

Pe de altă parte, nici Paula, îndoliată și ea de dragul adecvării, nu mai spera să dea peste Saba, însă ar fi fost prea mult să avanseze în turul al III-lea ca politicienii noștri cu liceul la seral direct în Parlamentul European. Și la loterie, când mergi să tragi x-uri peste numerele vieții, dai binețe, nu trântești ușa ca și cum ai intra călare pe buldozer. Planetele se mai aliniază câteodată, dar când o fac nu prea dau de știre. Iar tu nu ai nimic de câștigat: luni vei pleca iarăși la lucru, tot în prima cursă convenție. În picioare, locurile sunt ocupate.

Aryna din această reprezentație a fost o Arynă care a alternat jocul electric cu unul pe baterii, bazat pe reflexe. A avut și explozia care l-a băgat în sperieți pe CTP chiar dacă i-a lipsit uneori și limpezimea – lucru de înțeles și dacă i-ar fi dispărut pisica – dar în situațiile-limită a plesnit mingea ca o fiară rănită. A smuls și aplauze din partea spanioloaicei, o performanță după ce la început recepționase condoleanțe. Totuși, faptul că Badosa a prestat cu jumătate de picior drept bandajat i-a dat numărului 2 mondial bruma de încredere că ar fi câștigat și prin mandatar. N-ar fi inhibat-o expresia românească “nu te duci, nu-ți vine”, căci e intraductibilă.

Al Bello/Getty Images

Coco Gauff – Nadia Podoroska 6-1, 6-2

Curcubeul ieșirii de sub pătura de nori are privirea lui Coco. A fost prima care s-a apucat de treabă în seara de vineri, tot prima a și luat un set, dar argentiniencei nu-i șoptise nimeni că încălzirea a luat sfârșit. Uluitor, Podoroska se rânjea ușor distrată la reverul ascuțit al lui Gauff. Poate că știa ce urmează, adică reluarea ciclonului pe care americanii încă nu l-au botezat, dar nici nu și-au consumat toate gloanțele. 

O înțelegi și pe localnică, numărul 3 WTA fiind născută în zonă: când te manifești public în fața vecinilor și a colegilor de muncă ai părinților tăi, nu doar că te prezinți cu hainele cele mai noi, dar dai și tot ce poți. Faci și un pic de show, doar-doar o scrie la gazeta orașului a doua zi despre tine. Coco e cunoscută și puțin mai la est, adică și pe celelalte continente, însă nevoia nerostită de a te rotund cu ăia slabi e plină de virtuți. Hrănește-ți stima de sine, căci geme planeta de modești care nu sunt în stare să pună două paie cruce!

Richard Dole / IMAGO

Sorana Cîrstea – Sloane Stephens 5-2 (întrerupt

Ne rămăsese un rest afectiv după deranjul produs de ieșirea Simonei. Abia a doua zi am conștientizat că și Ana, dar și Jaq prinseseră bilet pe aceeași cursă intercontinentală. E drept, când călătorești cu avionul cât o zi de muncă, e ideal să ai cui să i te spovedești că ți-au amorțit picioarele, că ai bea ceva, dar nu neapărat tărie, și că ți-au zis câțiva prieteni că deja nu mai pot trăi fără cronicile de pe www.mirceamester.ro. 

Spune-i asta unui neamț sau unei turiste din Cipru, poate că vei primi o grimasă, eventual un zâmbet neutru ca Elveția, nimic suplimentar. Slavă Domnului că ne-a mai rămas Sorana! Să te duci singură spre Europa, doar tu și trofeul, mi-am spus la primul “Time!” pronunțat cald de arbitrul de scaun. 

De asta nu poate fi comparat acest sport cu nimic altceva. Tenisul e unic. Cui îi mai păsa că acum zece zile, la Indian Wells, Sloane îi presăra o glazură de 7-5 peste un bagel lui Sori? Poți să alungi ploaia cu o finală-trăsnet a unui turneu, apoi, la câteva zile distanță, să-i iei iarăși pulsul acelui adversar într-o competiție nouă. Cu victoria trecută în palmaresul celuilalt, cu onoarea coborâtă de pe elevator gata reparată, Cîrstea s-a scuturat și dereticat întregul complex cu Sloane. 4-0, cu dublu break, Stephens s-a dezmeticit, și-a luat înapoi un serviciu, dar tot a noastră, precisă și hotărâtă, s-a apropiat de țărm. 5-2, apoi s-a nins, s-a toate, vorba poetului.

Ploaia a oprit ce începuse prea târziu, pentru ca la ora 3.00, ora României, să se ia decizia ca toate cioatele de meciuri rămase atârnate să fie suspendate pentru sâmbătă. Nu-l văd bine pe coleguțul Radu. Are astăzi 1074 de evenimente de tratat. Și pe el l-a atins Machac, nu doar pe Rublev și pe subsemnatul. Scriem și plângem, scriem.

Christopher Pike/Getty Images

N-a făcut sport de performanță, cu toate că l-a dus cineva de mânuță pe un teren, luându-l imediat de cealaltă mânuță. Evident, ca să-l parcheze acasă. Ar fi fost împotriva firii să spui peste ani "Dănuț a reușit un hattrick", să fim cinstiți, nimeni nu și-ar fi cumpărat un tricou oficial al echipei favorite pe care să scrie Dănuț. Ce i-a mai rămas? Mânuțele îl ajută să dea exterioare literare și no-look-phrases. Face și radio, e util în felul lui.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.